ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2012, reclamantul N.D.D. a solicitat anularea răspunsului nr. 160/CT din 15 iunie 2012 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale 2012 la contestația sa înregistrată sub nr. 160/CF din 14 iunie 2012 și obligarea Biroului Electoral Central să procedeze la soluționarea acestei contestații. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a candidat independent la funcția de consilier în Consiliul General al Municipiului București, unde a obținut 36.948 de voturi din totalul de 784.367 de voturi valabil exprimate, ceea ce reprezintă un procent de 4,71%.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, Biroul Electoral al Circumscripției Electorale a Municipiului București a constatat că nu a îndeplinit pragul electoral de 5% aplicabil și candidaților independenți și prin urmare, nu l-a luat în considerare la repartizarea mandatelor de consilier general, repartizând mandatele de consilier general reprezentanților celor trei partide sau alianțe politice care au trecut pragul electoral, astfel că, fiecare mandat de consilier general repartizat partidelor politice a avut la bază numai 11.816 de voturi față de cele 36.948 de voturi pe care le-a obținut.

Reclamantul a susținut că mandatele de consilier general au fost atribuite cu încălcarea dispozițiilor art. 28 și art. 148 din Constituția României, art. 6 din Tratatul Uniunii Europene, modificat prin Tratatul de la Lisabona, art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 2 din Declarația universală a drepturilor omului și art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora este interzisă discriminarea pe criterii de opinie politică. Reclamantul a mai invocat încălcarea principiului votului egal prevăzut de art. 21 din Declarația universală a drepturilor civile și politice, precum și instituirea unei restricții nerezonabile, interzisă prin dispozițiile art. 25 din același pact internațional.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 4348 din 27 iunie 2012, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține existența unei discriminări a reclamantului pe baza unei opinii politice, deoarece pragul electoral se aplică oricărui partid și oricărei persoane care a candidat independent, indiferent de opinia sa politică, astfel că nu opinia politică este criteriul pentru stabilirea pragului electoral, ci numărul de voturi. De asemenea, s-a reținut că trimiterile reclamantului la numărul de voturi care constituie pragul electoral și numărul de voturi necesare pentru atribuirea unui mandat nu sunt relevante sub aspectul discriminării pe baza opiniei politice, deoarece numărul de voturi pentru atribuirea unui mandat este stabilit ulterior pragului electoral.

Instanța de fond a considerat că nu se încalcă nici votul egal, deoarece votul egal presupune exprimarea de către fiecare cetățean a unui singur vot. Referitor la prevederile privind accesul egal la funcții publice, s-a avut în vedere că acestea vizează condițiile generale de acces la funcțiile publice și nu modalitatea în care sunt repartizate mandatele în funcție de rezultatul alegerilor, după ce în prealabil a fost stabilit pragul electoral. În privința restricțiilor pentru listele de candidați independenți, s-a considerat că acestea sunt justificate de alte considerente, și anume acelea că pentru a figura pe o listă toți candidații respectivi trebuie să aibă aceeași platformă, aceeași orientare, același program politic, astfel că, nici scopul și nici rațiunea restricției prevăzută de art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 nu au fost de a restrânge dreptul de a alege ori de a fi ales.

Față de acțiunea formulată, instanța de fond a apreciat că nemulțumirea reclamantului se referă la existența unui prag electoral identic atât în cazul unui partid politic, cât și în cazul unui candidat independent, ceea ce are drept consecință că numărul de voturi necesar pentru atribuirea unui mandat poate fi mai mic decât numărul voturilor obținute de un candidat, care nedepășind pragul electoral, nu va primi un mandat. Sub acest aspect, s-a reținut că pragul electoral a fost instituit prin lege și este o practică uzuală în orice societate democratică pentru a se realiza o anumită omogenitate politică, de natură a permite adoptarea actelor care intră în competența autorității deliberative pentru care se organizează alegerile.

De aceea, s-a considerat că nu trebuie făcută nicio paralelă între numărul de voturi necesare pentru atingerea pragului electoral și cel privind atribuirea mandatelor, dat fiind că, acesta din urmă va fi întotdeauna mai mic ca urmare a faptului că sunt excluse de la atribuire partidele și candidații care nu au întrunit numărul de voturi necesar depășirii pragului electoral și astfel, un anumit număr de voturi nu mai este luat în considerare la stabilirea numărului de mandate. Restricția determinată de pragul electoral nu a fost apreciată ca fiind nerezonabilă, deoarece este impusă de interesul bunei funcționări a autorităților constituite în urma alegerilor, respectiv a consiliilor locale și județene, inclusiv a Consiliului General al Municipiului București.

Astfel, pentru luarea deciziilor, adoptarea hotărârilor de competența respectivelor autorități este necesar ca opiniile politice să fie cât de cât omogene, mai ales în cazul în care legea impune majorități calificate. În consecință, s-a reținut că reclamantul contestă în realitate reglementarea cuprinsă în dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, ceea ce nu poate fi cenzurat de către instanța de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât reglementarea respectivă este relevantă în etapa depunerii candidaturilor și nu în etapa stabilirii rezultatelor alegerilor și a atribuirii mandatelor; de asemenea, s-a avut în vedere că reclamantul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N.D.D., solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și, pe cale de consecință, să fie anulat răspunsul nr. 160/CT din 15 iunie 2012 emis de Biroul Electoral Central și să fie obligat acesta să-i soluționeze contestația înregistrată sub nr. 160/CT din 14 iunie 2012. Recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit motivele de nelegalitate prin care a invocat încălcarea principiului interzicerii restricțiilor nerezonabile în accederea la funcțiile publice, a principiului votului egal și a principiului nediscriminării față de opinia politică.

În dezvoltarea acestei prime critici s-a arătat că este nerezonabil ca unui candidat independent să i se impună același prag electoral ca unui partid politic, deși candidații independenți nu pot forma liste electorale, conform dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, astfel că, numărul votanților potențiali ai unei liste este mai mare decât numărul votanților potențiali ai unui candidat independent, pentru că votanții unei liste reprezintă suma votanților persoanelor de pe listă. Referitor la principiul votului egal, s-a învederat că acesta se referă și la ponderea pe care votul exprimat de cetățeni din categorii diferite o au asupra rezultatului final al sufragiului.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost invocată prevalența normelor de drept european și a tratatelor internaționale privind drepturile omului în fața normelor de drept național, arătându-se că judecătorul național este competent să interpreteze raportul dintre aceste norme de drept. Considerentele din hotărârea atacată privind faptul că nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 au fost criticate de recurent cu motivarea că dispozițiile art. 16 din Constituția României și O.G. nr. 137/2000 reglementează principiul general al nediscriminării, spre deosebire de normele de drept european și internațional, care se referă explicit la nediscriminarea față de opinia politică.

II. Considerentele instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant N.D.D. a candidat la alegerile din 2012 pentru autoritățile administrației publice locale în calitate de independent pentru funcția de consilier în Consiliul General al Municipiului București - obținând 36.948 de voturi din totalul de 784.367 voturi valabil exprimate, ceea ce reprezintă un procent de 4,71%. În urma aplicării dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, Biroul Electoral al Circumscripției Electorale a Municipiului București a constatat că recurentul nu a îndeplinit pragul electoral de 5% aplicabil și candidaților independenți și, prin urmare, nu i-a repartizat un mandat de consilier general.

La solicitarea recurentului, Biroul Electoral Central i-a comunicat cu Adresa nr. 160/CT din 15 iunie 2012 că dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, republicată, care stabilesc pragul electoral, au caracter imperativ și nu fac distincție între candidații independenți și partidele politice. Instanța de fond a constatat corect legalitatea răspunsului comunicat recurentului și a respins acțiunea în anulare formulată de acesta, cu motivarea că nu a fost dovedit niciunul din motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Referitor la principiul cu valoare constituțională și internațională de interzicere a discriminării pe criteriul opiniei politice, instanța de fond a considerat întemeiat că recurentul nu poate fi subiectul unei asemenea discriminări prin stabilirea unui prag electoral, care se aplică oricărui partid politic sau candidat independent la alegerea autorităților administrației publice locale, indiferent de opinia politică exprimată. Prevederile din Constituția României și din tratatele internaționale la care România este parte, invocate de recurent în argumentarea juridică a acestui prim motiv de nelegalitate, au fost corect considerate ca nefiind aplicabile în cauză, întrucât nu au ca obiect stabilirea unui prag electoral și repartizarea mandatelor de consilier.

Pentru același considerent, a fost în mod întemeiat respins motivul de nelegalitate vizând încălcarea principiului votului egal, dat fiind că prevederile privind accesul egal la funcții publice se referă la condițiile generale de acces la funcțiile publice, și nu la modalitatea în care sunt repartizate mandatele de consilier, în funcție de rezultatul alegerilor, după ce în prealabil a fost stabilit pragul electoral. Instanța de fond a apreciat de asemenea în mod corect că nu se poate reține caracterul nerezonabil al pragului electoral impus prin dispozițiile art. 96 din Legea nr. 67/2004, deoarece nu constituie o îngrădire fundamentală și nejustificată a dreptului de a fi ales, care de altfel a și fost exercitat de către recurent, prin participarea efectivă în calitate de candidat independent la alegerile din 2012 pentru autoritățile administrației publice locale.

În ceea ce privește principiul constituțional al aplicării cu prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, se constată că în cauză, judecătorul național nu a fost învestit să se pronunțe asupra unor neconcordanțe față de legislația internă și astfel, nu s-a impus aplicarea sancțiunii de inaplicabilitate a normei interne contrare normelor convenționale, comunitare sau internaționale invocate de către recurent. Față de raportul juridic concret și de situația conflictuală supusă examinării, instanța de fond a constatat că normele de drept intern, care au constituit temeiul juridic al răspunsului comunicat recurentului cu Adresa nr. 160/CF din 15 iunie 2012, nu sunt contrare principiilor convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În consecință, hotărârea instanței de fond se dovedește a fi legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului declarat în cauză. 2. Soluția instanței de recurs Pentru argumentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.D.D. împotriva Sentinței civile nr. 4348 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ