ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de reclamanții D.N., D.E.A., D.S.D., D.E.A., D.E.R.și

D.E.D., precum și de pârâta S.C. “T.” S.A. Balș împotriva deciziei nr.160 din 4

octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă.

La apelul nominal, s-au

prezentat recurenții reclamanți, reprezentați de avocata M.L., recurenta

pârâtă, prin avocatul I.R.și intimata pârâtă Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, reprezentată de consilierul juridic

M.E.F. A lipsit intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Procedura completă.

Recursul este scutit de

timbru.

Instanța, din oficiu, pune

în discuția părților excepția inadmisibilității recursurilor declarate

împotriva unei decizii intermediare în raport de prevederile art.297 alin.1 din

C.proc.civ..

Avocata M.L., pentru

recurenții reclamanți, solicită respingerea excepției și soluționarea

recursurilor declarate în cauză.

Avocatul I.R., pentru

recurenta pârâtă, solicită, de asemenea respingerea excepției, arătând că, în

opinia sa, decizia intermediară pronunțată de instanța de apel este recurabilă.

Reprezentantul intimatei

pârâte A.P.A.P.S. București solicită admiterea excepției și respingerea

recursurilor declarate în cauză ca inadmisibile.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.N. a chemat

în judecată pârâta S.C. “T.” S.A. Balș, solicitând obligarea acesteia să-i

restituie în natură un imobil situat în orașul Balș, strada Nicolae Bălcescu

nr.112, care i se cuvine, în calitatea ce o are de moștenitor al tatălului său

D.N., proprietar, alături de fratele său D.I., conform contractelor de

vânzare-cumpărare nr.495 și 496 din 1 februarie 1938 depuse la dosar (file 2 –

27 din dosarul de fond). Mai arată că, ulterior, în baza Legii nr.119/1948

privind naționalizarea unor imobile, bunul revendicat a trecut în proprietatea

statului.

Reclamantul a făcut

notificare, conform Legii nr.10/2001 iar pârâta a răspuns că nu poate fi

restituit imobilul datorită faptului că este privatizată.

În cauză au fost introduși

D.E.A., D.S.D., D.N. E., care au comunicat instanței, prin declarații

autentificate, că achiesează la acțiunea promovată de reclamantul D.N.

Tribunalul Olt, prin

sentința civilă nr.662 din 30 aprilie 2002, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea.

În motivarea sentinței,

tribunalul a reținut că, întrucât din actele dosarului rezultă că S.C. “T.”

S.A. Balș, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la F.P.S. – actuala

A.P.A.P.S. București, așa cum atestă contractul nr.22 din 16 iulie 1999 și

adresa nr.1153/3/2000, emisă de F.P.S. – existentă la dosar, în cauză sunt

incidente dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora reclamanții

au posibilitatea să se îndrepte cu cererea de despăgubiri la autoritatea de

privatizare, astfel cum de altfel au fost îndrumați de Primăria Balș și de

partea pârâtă chemată în judecată.

Sentința tribunalului a

fost apelată de reclamanții D.N., D.E.A., D.S.D., de moștenitorii lui D.E.N.și

anume D.E.A., D.E.R.și D.E.D., cât și de către pârâtă, primii criticând-o ca

fiind greșită întrucât S.C. “T.” S.A. Balș nu a făcut dovada că imobilul a fost

evidențiat legal în patrimoniul său, din acest punct de vedere instanța

interpretând greșit prevederile art.9 și 46 din legea nr.10/2001 și, secunda,

invocând faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de

judecată care i se cuvin , ocazionate de proces și dovedite.

Curtea de Apel Craiova –

secția civilă, prin decizia nr.160 din 4 octombrie 2002 a admis apelurile

declarate și a schimbat sentința tribunalului în sensul reținerii cauzei pentru

rejudecare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice în ramura construcții.

A fixat termen de judecată la 25 octombrie 2002.

Întrucât împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta S.C. “T.” S.A. Balș,

instanța de apel, prin încheierea din 22 noiembrie 2002, a scos cauza de pe rol

și a trimis dosarul Curții Supreme de Justiție – secția civilă pentru judecarea

acestora.

Reclamanții, prin motivele

de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 10 din C.proc.civ., susțin:

- că, prin decizia

intermediară pronunțată în temeiul art.312 și 296 din C.proc.civ., instanța de

apel, dispunând efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii de piață a

imobilului deci inclusiv a îmbunătățirilor, le-a înrăutățit situația în propria

cale de atac;

- că, în mod greșit

instanța de apel nu a continuat judecata spre a reține tranșant că imobilul a

avut destinație de locuință, că restituirea lui este legală și în nici un caz

nu este de natură să pericliteze procesul de producție al pârâtei.

Conchizând asupra motivelor

de recurs, reclamanții solicită a se constata că decizia intermediară nu antamează

fondul cauzei și a se trimite dosarul la aceeași instanță pentru completarea

probelor cu acte și expertiză topometrică în vederea pronunțării unei soluții

legale.

Prin motivele de recurs,

pârâta reproșează instanței de apel:

- că nu s-a pronunțat asupra

motivului de apel privind cheltuielile de judecată;

-

că nu a reținut buna ei credință în procesul de privatizare;

- că nu a avut în vedere faptul că nu este posibilă

restituirea în natură a unui imobil care face parte din patrimoniul unei

societăți privatizate dacă această operație este de natură să afecteze procesul

de activitate al acesteia;

- că a reținut greșit

că imobilul a avut destinație de locuință;

- că nu a avut în

vedere faptul că nu toți reclamanții au făcut notificare de restituire în

natură a imobilului și că, oricum, notificarea făcută de primul reclamant

trebuia trimisă A.P.A.P.S. iar nu pârâtei;

- că nu a reținut

efectuarea, după privatizare, cu bună credință, a unor îmbunătățiri, renovări,

consolidări la imobil.

Curtea urmează să

respingă recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art.297 alin.1 din

C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în

care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără

a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a

anulat hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul și va judeca procesul,

pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea acestui text

de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G.nr.138/2000, în situația în care

prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa

hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de

fond.

Rațiunea modificării

prevederilor art.297 alin.1 din C.proc.civ. a fost aceea de a evita trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată

judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un

grad de jurisdicție datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și

judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii

ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată,

prin hotărârea definitivă, la care se referă prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000, nu poate fi exercitată

calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia

prin care instanța de apel a anulat hotărârea apelată și a reținut cauza pentru

judecarea ei în fond are caracterul unei hotărâri parțiale, nesusceptibilă de a

fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se

finalizează judecata în apel, numai această din urmă hotărâre având caracter

definitiv.

Inadmisibilitatea

recursului declarat în cauză face inutilă analiza motivelor invocate de pârâtă,

motive care vor putea fi reiterate, ca apărări, cu prilejul judecății de fond

ce urmează a fi făcută de instanța de apel.

Așadar, în raport de

considerentele prezentate, recursul declarat în cauză fiind inadmisibil,

urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de reclamanții D.N., D.E.A., D.S.D., D.E.A., D.E.R.,

D.E.D. și de pârâta S.C. „T.” S.A. Balș, împotriva deciziei 160 din 4 octombrie

2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2003.