ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3656/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 1998, pe rolul Judecătoriei Tîrnăveni, reclamanții N.A. și K.G. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul Local Tîrnăveni, R.A.G.C.I.

Tîrnăveni și Comisia Județeană de Aplicarea a Legii nr. 112/1995 solicitând instanței să constate că imobilul situat în Tîrnăveni, înscris în CF 41 Tîrnăveni, nr.top 90/1 și 90/2/2 a intrat în proprietatea statului fără titlu, să dispună restituirea apartamentelor nevândute în baza Legii nr. 112/1995, chiriașilor proprietarei defuncte M.V., prin reînscrierea dreptului de proprietate pe numele acesteia, să acorde despăgubiri pentru apartamentele vândute în baza acestei legi, să stabilească calitatea acestora de moștenitori testamentari, că în masa succesorală a defunctei intră imobilul parțial restituit, să stabilească despăgubirile cuvenite, cu înscrierea dreptului de proprietate pentru imobil, cu excepția apartamentelor vândute și obligarea Comisiei Județene Mureș de aplicare a Legii nr. 112/1995 la predarea despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 748 din 2 iulie 1999, Judecătoria Tîrnăveni și-a declinat competența de soluționare a cauzei, având în vedere că din raportul de expertiză rezultă că imobilul are o valoare de peste 800 milioane lei. Astfel, conform art. 2 pct. 1 lit. b) cauza a fost trimisă spre competentă soluționare tribunalului fiind înregistrată în dosarul nr. 4279/1999 al acestei instanțe. Prin sentința civilă 2297 din 30 decembrie 1999 s-a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că imobilul în litigiu a fost naționalizat de la G.I., iar prin hotărârea nr. 932/1998 a Comisiei Județene Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-au acordat despăgubiri moștenitorilor acestuia I.D., I.G., I.F.M.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, considerându-se necercetat fondul cauzei, apreciindu-se în mod greșit că autoarea reclamanților, M.V. nu a avut un titlu de proprietate legal la data naționalizării. Prin decizia 81 A din 9 noiembrie 2000 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a admis apelul reclamanților N.A. și K.G. împotriva sentinței 2297 din 30 decembrie 1999 a Tribunalului Mureș, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că potrivit acțiunii introductive depusă la 26 noiembrie 1998, reclamanții au revendicat proprietatea imobilului înscris în CF nr.41 Tîrnăveni nr.top 90/1 și 90/2/2, ce a fost proprietatea autoarei M.V., după ce Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 a stabilit prin hotărârea 932 din 19 octombrie 1998 că imobilul revendicat a intrat în proprietatea statului fără titlu. Ca atare, din extrasul de C.F. rezultă că naționalizarea în temeiul Decretului nr. 92/1950 s-a făcut de la M.V., împrejurare ce a determinat sistarea C.F. 41, iar dreptul statului s-a intabulat în C.F. 1175 Tîrnăveni.

Instanța fondului nu a analizat corect situația de fond reținând greșit că imobilul revendicat este la nr. 88 (poziția 17, preluare făcută de la I. G.), când, în realitate imobilul în litigiu este situat la nr. 86 (poziția 6 din lista anexă la Decretul nr. 92/1950) fostul nr. 86 fiind în prezent nr. 88 din str. R., fostă R.P.R., ignorând înscrisurile depuse la dosar. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții N.A. și K.G., încadrat în art. 304 pct. 11 din C. proc. civ., precizând că hotărârea instanței s-a întemeiat pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. La 24 octombrie 2001 S.C. „C.” S.A. Tîrnăveni a depus întâmpinare la motivele de recurs.

Prin încheierea din 26 octombrie 2001, cauza a fost suspendată în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, și la cererea reclamanților, formulată la 11 iunie 2003 recursul a fost repus pe rol. La termenul din 26 septembrie 2003 reclamanții au solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, în cuprinsul unei procuri speciale, în conformitate cu dispozițiile art. 69 alin. (1) din C. proc. civ. Având în vedere actul de dispoziție al renunțării la judecata recursului, care întrunește toate condițiile de fond și de formă pentru a produce efecte juridice, instanța urmează a lua act de această manifestare de voință în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.

În consecință se va face aplicarea prevederilor art. 246 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanții N.A.și K.G. împotriva deciziei 81 A din 9 noiembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.