ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5403/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

august 2001, reclamanta B.M.A. a chemat în judecată Primăria municipiului

Târnăveni solicitând ca primarul să emită decizia de restituire în natură a

imobilului situat în Târnăveni, ca urmare a notificării comunicate prin

intermediul executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de stat și ulterior a fost

vândut nelegal numiților C.A. și T.E.

Prin sentința civilă nr. 58 din 31

ianuarie 2003 Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantei B.A.(decedată pe

parcursul procesului) și continuată de moștenitorii săi B.A., B.A.I. și V.T.A.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin notificarea comunicată în conformitate cu

cerințele Legii nr. 10/2001, reclamanta B.M. a solicitat Primarului

municipiului Târnăveni retrocedarea imobilului situat în Târnăveni, înscris în C.F.

nr. 403 Târnăveni, imobil preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, ca

fiind unica moștenitoare a proprietarilor tabulari.

La 25 noiembrie 2001 reclamanta a

decedat și potrivit certificatului de moștenitor nr. 129 din 6 decembrie 2002

moștenitorii săi sunt B.A., soț supraviețuitor, T.V.A., fiică și B.A.I., fiu.

Prin Hotărârea nr. 458 din 5 iunie

1997 emisă de Comisia Județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

pentru imobilul din litigiu s-au acordat despăgubiri în cuantum de 87.268.784

lei fratelui reclamantei, T.I.

Prin Dispoziția nr. 193 din 22

ianuarie 2003 emisă de Primarul municipiului Târnăveni s-a dispus restituirea

în natură în favoarea moștenitorilor reclamantei decedată, a spațiului

comercial în suprafață de 17,15 mp. Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea

de restituire în natură a imobilelor cu destinație de locuință, apartamentele

nr. 1 și 2 și s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel cum au fost stabilite

conform Legii nr. 112/1995, iar pentru diferența de spațiu s-a propus acordarea

de despăgubiri în echivalent.

Față de referatul nr. 1310 din 23 ianuarie

2003 întocmit de Primăria municipiului Târnăveni s-a reținut că partea din

imobil cu destinație de locuință a fost vândută în temeiul Legii nr. 4/1973

conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 628/1974 și nr. 6/1975, fiind

posibilă restituirea în natură numai a spațiului comercial.

Referitor la partea din imobil

demolată după naționalizare și pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri

în cuantum de 500.000.000 lei s-a învederat că cererea va fi trimisă spre

competentă soluționare Prefecturii Mureș.

Deoarece la 22 ianuarie 2003 s-a

emis Dispoziția nr. 193 de către Primarul municipiului Târnăveni s-a reținut că

acțiunea a rămas fără obiect și că eventualele nemulțumiri vizând partea din

imobil nerestituită vor putea face obiectul unei acțiuni separate, acțiunea de

față neavând petite prin care să se solicite anularea sau modificarea

dispoziției.

Prin apelul declarat împotriva

acestei hotărâri s-a solicitat schimbarea ei în totalitate și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

S-a criticat hotărârea, susținându-se

că instanța de fond a tratat cu superficialitate cauza, nepronunțându-se asupra

tuturor susținerilor, chiar dacă ele nu au fost formulate în limbaj juridic.

Astfel, nu s-a pronunțat cu privire la confiscarea abuzivă a imobilului,

aplicându-se în mod greșit dispozițiile Decretului nr. 92/1950, proprietarii

fiind funcționari și nici cu privire la vânzarea în mod abuziv a lui numiților T.G.

și C.A.

S-a mai invocat și soluționarea

cauzei de către o instanță necompetentă, tribunalul, în condițiile în care se

impunea disjungerea petitului prin care s-a solicitat obligarea primarului la

emiterea dispoziției de restituire, iar celelalte petite să fie soluționate de

către judecătorie.

Prin decizia civilă nr. 85/A din 19

iunie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul reclamanților ca

nefondat, reținând că acțiunea avea un singur petit, acela de a obliga primarul

să emită decizia pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu, nefiind

investită instanța și cu alte petite.

De asemenea, față de împrejurarea că

după sesizarea instanței s-a emis dispoziția de către primar, acțiunea a rămas

fără obiect, făcând neavenită orice analiză.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs reclamanții care, după ce fac ample referiri la modul în care

s-a soluționat pricina din momentul înregistrării acțiunii și la soluția

pronunțată în cauză, arată, în esență, că hotărârea recurată este nelegală și

netemeinică.

Astfel, se învederează că din

cuprinsul acțiunii, chiar dacă nu făcute explicit, obiectul cererii îl

constituiau trei aspecte: restituirea în natură a imobilului, atacarea

dispoziției de trecere a imobilului în proprietatea statului, precum și

constituirea valabilității înstrăinării făcute în favoarea cumpărătorilor a

apartamentelor 1 și 2.

O altă critică se referă la

competența de soluționare a cauzei, susținându-se că petitul privind obligarea

primarului de a emite dispoziția privind restituirea imobilului aparținea

tribunalului, iar petitele prin care s-a contestat valabilitatea titlului de

trecere în proprietatea statului a imobilului, precum și nulitatea actelor de

vânzare-cumpărare ulterioare, trebuiau calificate ca plângeri întemeiate pe

dispozițiile art. 48 coroborate cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Competența trebuia stabilită după normele de competență materială și

teritorială prevăzute de art. 1, art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 13 alin. (1) C.

proc. civ., în funcție de valoarea imobilului, instanța competentă în speță

fiind judecătoria.

Recursul este nefondat, iar

hotărârea recurată este temeinică și legală pentru considerentele ce urmează.

Instanța de apel a statuat corect în

privința netemeiniciei acțiunii, care avea un singur petit și anume acela de a

obliga primarul să emită decizia pentru restituirea în natură a imobilului din

litigiu.

Susținerile recurenților vizând

nelegalitatea sentinței pronunțată în apel, dată de faptul că soluționarea

acestui petit era de competența altei secții din cadrul tribunalului este

irelevantă, în condițiile în care ulterior promovării acțiunii s-a emis

dispoziția de către primar, astfel că practic cererea a rămas fără obiect.

Și celelalte critici aduse hotărârii

sunt neîntemeiate.

Astfel, față de petitul unic al

acțiunii, nu existau motive pentru rejudecare în vederea completării sau

modificării și instanța nu putea în virtutea rolului activ să se substituie

reclamantei și să se pronunțe cu privire la ceea ce nu s-a cerut prin acțiune,

fiind vorba despre legalitatea sau nelegalitatea trecerii în proprietatea

statului a imobilului în litigiu și modalitatea de vânzare a două apartamente

din imobil.

Distinct de cele arătate anterior,

se reține cu privire la acest din urmă aspect, faptul că cei doi cumpărători ai

apartamentelor nici nu au fost chemați în judecată, împrejurare ce ține de

aprecierea exclusivă a reclamantului, astfel că instanța nu putea în mod legal

să se pronunțe asupra a ceea ce nu a fost sesizată. În aceste condiții,

instanța investită cu soluționarea cauzei nu avea ce să disjungă, acțiunea

având (așa cum s-a mai arătat anterior) un singur petit.

În consecință, față de

considerentele de mai sus și de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.A., B.A.I. și T.V.A. împotriva deciziei nr. 85 A din 19 iunie

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2004.