ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț împotriva sentinței nr.78 din 6 august 2002 a Curții de Apel Bacău –

Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț

reprezentată de consilierul juridic B.E. și intimatul reclamant Crăciu Ion –

Primarul orașului Bicaz, personal.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic E.B. a solicitat admiterea recursului casarea sentinței atacate și pe

fond să se respingă acțiunea pentru motivele invocate în scris.

C.I.

a pus concluzii de respingere a recursului.

Reprezentanta

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat de asemeni

respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002 reclamantul C.I. – Primarul

orașului Bicaz a solicitat anularea deciziei nr.2 din 26 februarie 2002 a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț prin care i s-a respins

contestația formulată împotriva procesului verbal de inspecție de audit

încheiat la data de 27 decembrie 2001 stabilindu-i-se  răspunderea civilă

pentru suma de 217.983.018 lei.

In

motivarea cererii reclamantul a arătat că prin procesul verbal de constatare

încheiat la 27 decembrie 2001 a fost obligat la plata sumei de 217.983.018 lei

pentru motivul că a utilizat credite bugetare în sumă de 199.596.215 lei pentru

alte destinații decât cele aprobate .

Reclamantul

a susținut că prin HCL nr.62 din 31.05.2001 s-a alocat pentru obiectivul cămine

culturale suma de 200.000.000 lei care la data de 26.09.2001 a fost transferată

din bugetul primăriei în bugetul căminelor culturale.

Urmare

a stabilirii ofertei câștigătoare privind achiziția publică s-a achitat suma de

107.791.275 lei societății comerciale „D.K.”SRL cu ordinul de plată nr.1199 din

26.09.2001 și suma de 91.814.940 lei societății comerciale K.G.roup SRL cu

ordinul de plată nr.1209 din 26.09.2001, în vederea achiziționării de aparatură

TV pentru zona Izvorul Muntelui, defavorizată în ceea ce privește accesul la

mijloacele media prin semnal TV.

Contestația

formulată de reclamant împotriva procesului verbal de constatare din 27.12.2001

a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț prin Decizia

nr.2 din 26.02.2002.

Tribunalul

Neamț Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.58/CA, reținând că potrivit art.26 (7) din O.G.nr.119/1999 privind auditul

intern și control financiar preventiv modificată prin O.G.nr.72 din 30.08.2001,

împotriva deciziei se poate formula acțiune conform Legii nr.29/1990 la curtea

de apel, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Bacău.

Curtea

de Apel Bacău Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr.78 din 6 august 2002 a admis contestația formulată de C.I. – Primarul

orașului Bicaz, a anulat decizia nr.2 din 26 februarie a Direcției Generale a

Finanțelor Publice Neamț și în consecință a admis plângerea contestatorului și

a anulat procesul verbal de inspecție de audit intern nr.579 din 28.12.2001

precum și obligația de plată a sumei de 217.983.018 lei stabilită în sarcina

Primarului C.I..

Pentru

a soluționa astfel instanța a reținut că introducerea televiziunii prin cablu

în satul Izvorul Muntelui ca obiectiv de investiție a fost aprobat, în ceea ce

privește efectuarea cheltuielilor pe care le presupunea prin HCL

nr.31/15.02.2001.

In

ce privește transferul sumei de douăsute de milioane lei, el nu s-a făcut

dintr-un buget în altul ci din cadrul bugetului primăriei s-a transferat

într-un cont alocat căminelor culturale, astfel încât obiectivul și destinația

sumei se pot deduce din coroborarea acestei operațiuni financiare cu hotărârea

consiliului local anterior menționată.

Instanța

a reținut că fapta săvârșită de reclamant nu întrunește elementele necesare

pentru a atrage răspunderea delictuală, iar în cauză nu există un prejudiciu

adus bugetului local al Primărie orașului Bicaz pentru  exercițiul anului

financiar 2001.

Nemulțumit

de sentința sus menționată a formulat recurs Direcția Grenerală a Finanțelor

Publice Neamț, considerând-o nelegală și netemeinică.

In

motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că HCL nr.31 din 15.02.2001 nu

poate fi reținută în favoarea reclamantului deoarece obiectivele de investiții numai

dacă notele de fundamentare privind necesitatea și oportunitatea cheltuielilor

de investiții au fost aprobate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Recurentul

a susținut că reclamantul nu a făcut dovada aprobării Consiliului local pentru

investiția în cauză. De asemeni reclamantul nu a avut aprobare pentru

inființarea stației de emisie TV în exercițiul financiar al anului 2001 și nici

aprobarea sumei de 200 milioane lei pentru această stație.

Se

mai susține că plata facturilor pentru procurarea mijloacelor fixe, precum și a

manoperei pentru stația de prelucrare a programelor TV au fost efectuate fără

viza de control financiar preventiv.

Recursul

este fondat.

Prin

procesul verbal de inspecție de audit  interne nr.579 din 28.12.2001, Serviciul

de control și audit intern din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Neamț a constatat că suma de 199.596.215 lei reprezentând  credite bugetare a

fost folosită pentru alte destinații decât cele aprobate și s-a stabilit

răspunderea civilă pentru aceasta în sarcina primarului C.I., dar în valoare

reactualizată de 217.983.018 lei.

Prin

Hotărârea Consiliului local Bicaz nr.31 din 15 februarie 2001 a fost aprobate

în principiu introducerea televiziunii prin cablu pe strada  Izvorul Muntelui,

oraș Bicaz județul Neamț.

Având

în vedere că prin HCL nr.62 din 31.05.2001 s-a alocat pentru obiectivul Cămine

culturale suma de 200.000.000 lei reclamantul C.I. a folosit suma de

199.596.215 lei pentru procurarea echipamentelor și a serviciilor necesare

pentru montarea unei stații de preluare a programelor TVA prin satelit.

Potrivit

art.40 alin.2 din Legea nr.189/1998 privind finanțele pubice locale „plățile

pentru investițiile publice de interes local, indiferent de forma de finanțare,

se efectuează prin unități teritoriale ale trezoreriei statului pe baza listei

de investii, a fondurilor aprobate pentru cheltuielile de capital și cu

respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și decontarea acestora.”

Reclamantul

a transferat sume de 200.000.000 lei din bugetul Primăriei în bugetul căminelor

culturale prin ordinul de plată nr.1203 din 26 septembrie 2001, fără să fi

respectat dispozițiile art.40 alin.2 din Legea nr.189/1998.

Potrivit

art.26 alin.2 din legea suscitată, angajarea  și efectuarea cheltuielilor din

credite aprobate  în buget se aprobă de ordonatorul de credite și se efectuează

cu viza probabilă de control financiar intern care atesta respectarea

dispozițiilor privind încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația

acestora.

Or,

în cauză prin Ordinul de plată nr.1203 din 26 septembrie 2001, după aprobarea

bugetului s-a transferat suma de 200 milioane lei din bugetul Primăriei Bicaz

în bugetul cămilor culturale fără ca pentru suma transferată să fie

nominalizat obiectivul și destinația și fără să aibe aprobarea Consiliului

local iar decontarea sumei de 199.596.215 lei către societățile care au

furnizat echipamentul și au prestat serviciile de montare a acestora s-a făcut

prin Trezoreria Bicaz fără viza de control financiar peventiv.

Nici

motivarea instanței că introducerea televiziunii prin cablu în satul Izvorul

Muntelui ca obiectiv de investiție a fost aprobat prin HCL nr.31 din 5

februarie 2001  nu poate fi reținută deoarece la art.2 din hotărâre se dispune

că, contravaloarea executării lucrărilor va fi suportate de beneficiari

persoane fizice și juridice și nu de către Primăria orașului Bicaz.

Față

de dispozițiile Legii nr.189/1998 se constată că reclamantul a utilizat credite

bugetare pentru alte destinații decât cele aprobate și pe cale de consecință

măsurile luate de organele financiare de control au fost legale și temeinice.

Așa

fiind urmează ca recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț să fie admis, casată sentința atacată și  în fond se va respinge acțiunea

.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva

sentinței nr.78 din 6 august 2002 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  14 martie 2003.