ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău
în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței
civile nr.7 din 22 iunie 2002 a Curții de Apel Bacău, Secția comercială și de
contencios administrativ.
La apelul nominal s-au
prezentat: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală
a Finanțelor Publice a județului Bacău prin consilierul juridic E. B. și
intimata reclamantă SC „C. I.” SRL Bacău prin avocatul I. D.
Procedura completă.
Consilierul juridic E. B.
a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a
sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocatul I. D. și
reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, având
pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea
legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă
înregistrată sub nr.4512/2001, reclamanta SC „C. I.” SRL Bacău în
contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a
Finanțelor Publice Bacău, a solicitat a se dispune anularea deciziei nr.1793
din 5 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția generală de
soluționare a contestațiilor.
În motivarea acțiunii, a
arătat că în obiectul său de activitate figurează și lucrări de construții
clădiri, alte lucrări de construcții inginerești și subînchirierea bunurilor
imobiliare proprii sau închiriere.
A arătat că a solicitat în
scris rambursarea sumei de 1.061.454.432 lei TVA prin cererea înregistrată sub
nr.36571 din 11 iulie 2001.
Prin procesul-verbal din 10
august 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a respins la
rambursare suma solicitată pe motiv că autorizația de construire pentru
imobilul din București, str. Jean Monet nr.37-39 a fost emisă pe numele
persoanelor fizice T. C. și T. S. la 3 februarie 1997, iar ulterior, la 12
aprilie 2001, s-a adăugat și persoana juridică.
Contestația împotriva
procesului-verbal din 10 august 2001 s-a respins de Ministerul Finanțelor
Publice ca fără obiect – decizia nr.1739 din 5 noiembrie 2001 – pentru sumele
de 1.004.261.074 lei și 50.612.956 lei TVA.
Se pretinde că este o
situație nouă în raport de faptul că la 12 aprilie 2001 s-au dat autorizații de
construcții și pentru firmă neputându-se delimita cât din dreptul de deducere
TVA aferent investiției în curs se cuvine societății și cât persoanelor fizice.
În raport de această
soluție, Direcția Generală de soluționare a contestațiilor avea obligația să
analizeze contestația în fond.
Prin întâmpinarea depusă,
Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a menționat că s-a acceptat
pentru rambursare TVA în cuantum de 1.004.261.074 lei. Reclamanta și-a
restrâns acțiunea la această sumă.
Instanța de fond a
constatat că suma de 1.061.454.432 lei a făcut obiectul procesului-verbal nr.10
din 10 august 2001, respingerea de la rambursare având și o altă motivație
decât cea din procesul-verbal nr.35453 din 22 mai 2001, astfel încât Direcția Generală
de Soluționare a contestațiilor din Ministerul Finanțelor Publice avea
obligația să se pronunțe pe fondul cauzei. În acest sens, s-a hotărât
desființarea deciziei nr.1793/2001 pct.1 și trimiterea cauzei pentru
soluționarea fondului la Direcția citată mai sus.
Împotriva sentinței a
declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău în
nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o astfel:
Prin procesul-verbal de
control nr.35453 din 22 mai 2001, organul fiscal a respins cererea de
rambursare a TVA în cuantum de 1.004.261.074 lei, motivat de faptul că
reclamantei nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.19 pct.b din O.U.G.
nr.17/2000 și art.3 pct.31 O.M.F. nr.65/2000 și ca atare organul fiscal
competent s-a pronunțat pe fondul cererii privind acest aspect.
Al doilea act de control
din august 2001 vizează alte obligații bugetare, iar cu privire la rambursarea
TVA s-a motivat că a fost respinsă prin procesul-verbal încheiat în luna mai
2000.
Organul fiscal a avut în
vedere perioade diferite și obligații bugetare diferite.
S-a contestat o sumă ce nu
a făcut obiectul controlului din august 2001.
Analizându-se actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin procesul verbal din 22
mai 2001 s-a respins cererea de rambursare întrucât autorizațiile de
construcție pentru imobilul din str. Jean Monet nr.37-39 erau pentru persoană
fizică nefiind deci îndeplinite condițiile pevăzute expres de art.19 pct.b
O.U.G. nr.17/2000 privind TVA.
Între timp s-a obținut
autorizație de construcție și pe numele societății astfel că fiind o situație
nouă a solicitat rambursarea TVA pentru aceste lucrări, acest lucru fiind supus
controlului și soluționat prin procesul-verbal din 10 august 2001.
Respingerea s-a făcut pe
același temei ca în cadrul controlului finalizat cu procesul-verbal din mai
2001.
În contestația adresată
Direcției de soluționare a Ministerului Finanțelor Publice s-a respins acest
capăt de cerere ca fără obiect.
Din procesul-verbal din 10
august 2001 fila 6 și urm. dosar fond rezultă că verificarea s-a făcut ca
urmare a soluționării cererii de rambursare TVA depusă și înregistrată la
organul fiscal teritorial sub nr.36571 din 11 iulie 2001 în sumă de
1.061.454.432 lei, pentru perioada de realizare a investițiilor până la
punerea în funcțiune respectiv martie – iunie 2001 pentru impozite și taxe,
noiembrie – iunie 2001 pentru fondurile speciale.
Prin procesul-verbal citat
mai sus s-a respins la rambursare suma de 1.033.925.025 lei, cu motivarea neîncadrării
în condițiile art.19 litera b din O.U.G. nr.17/2000, pentru că nu s-a făcut
dovada că investiția în cauză este proprietatea SC „C. I.” SRL Bacău.
Împotriva acestui proces-verbal
firma a formulat contestație.
Direcția generală de
soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin
decizia nr.1793 din 5 noiembrie 2001 a respins ca fiind fără obiect cererea
pentru capetele privind suma de 1.004.261 074 lei, precum și suma de 50.612.956
lei reprezentând TVA – fila 20 dosar fond.
Prin acțiunea înregistrată
la Curtea de Apel Bacău sub nr.4512/2001, s-a formulat plângere, solicitându-se
anularea deciziei nr.1793/2001 cu motivarea că la 12 aprilie 2001 s-a adăugat
și persoana juridică în calitate de investitor, neputându-se delimita cât din
dreptul de deducere TVA aferent investiției în curs este aferent societății și
cât persoanei fizice.
Direcția generală de
soluționare a contestațiilor a reținut că cererea de rambursare TVA solicitată
a fost respinsă prin procesul-verbal nr.35453 din 22 mai 2001, deși dobândise
și societatea calitatea de investitor și a considerat sub acest aspect „lipsă
de obiect”.
În mod legal instanța de
fond a considerat că se impune desființarea deciziei nr.1793 din 5 noiembrie
2001 punctul 1 și trimiterea cauzei Direcției generale de soluționare a
contestațiilor Ministerului Finanțelor Publice pentru judecarea fondului sub
acest aspect.
Constatându-se recursul
nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău în nume propriu și
al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.7 din 22 iunie
2002 a Curții de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefonat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 aprilie 2003.