ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8850/2004

HOTĂRÂRE
09.12.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8850/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 189, pronunțată la data de 28 octombrie 2003, în dosarul nr.

3653/2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis contestația formulată de reclamanta SC C.I. SRL Bacău și

a anulat decizia nr. 255 din 11 august 2003, emisă de ministerul pârât.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4512

din 19 decembrie 2001, la aceeași instanță, reclamanta a contestat decizia nr. 1793

din 5 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, iar prin sentința

civilă nr. 7 din 22 ianuarie 2002, curtea de apel a desființat pct. 1 al

deciziei contestate, care a fost trimisă, pentru a fi soluționată pe fond, de

către ministerul pârât.

Ministerul Finanțelor Publice, prin

decizia nr. 255 din 11 august 2003, s-a dezînvestit și a trimis cauza, pentru

soluționare pe fond, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău,

ministerul pârât reținând că, în raport cu valoarea obiectului contestației, nu

este competent să soluționeze cauza.

Admițând contestația, curtea de apel

a motivat, în esență, să aducă la îndeplinire dispozițiile unei hotărâri

judecătorești irevocabile și să soluționeze contestația pe fond.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, în numele Ministerului

Finanțelor Publice și în nume propriu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și

susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr.

13/2001 și H.G. nr. 1296/2001.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că prin sentința

civilă nr. 7 din 22 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a desființat pct. 1 din decizia nr.

1793/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, căruia i-a fost trimisă

contestația, pentru soluționarea acesteia pe fond.

De asemenea, este necontestat că

prin decizia nr. 255 din 11 august 2003, Ministerul Finanțelor Publice s-a dezînvestit

și a trimis contestația respectivă, pentru soluționare pe fond, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău.

În același timp, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanțelor Publice și în nume

propriu, formulase recurs împotriva sentinței civile nr. 7 din 22 iunie 2002,

care a fost respins prin decizia nr. 1443 din 8 aprilie 2003, pronunțată de secția

de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, soluția curții de

apel devenind, astfel, irevocabilă.

În raport cu această situație,

sentința atacată cu recurs în cauza de față, este legală și temeinică, instanța

de fond reținând în mod corect că ministerul, învestit printr-o hotărâre

definitivă și irevocabilă, era dator să procedeze la soluționarea pe fond a contestației

respective.

Astfel fiind, recursul de față va fi

respins.

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău, în nume propriu, cât

și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 189

din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurentele, la 5.000.000 lei

cheltuieli de judecată, către intimata SC C.I. SRL Bacău.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1106/2004
ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 1, 10 și 11 din Legea nr. 29/1990, rezultă c
ÎCCJ 2005-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2005
mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că, cererea r
ÎCCJ 2005-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5593/2005
ța imediat superioară celei ce a rezolvat fondul, și anume Tribunalul Bacău. Așa fiind, se va admite recursul pârâtei Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Bacău, se va casa decizia Curții de Apel, și se va trimite cauza la Tribunalul Bac
ÎCCJ 2007-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2007
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.
ÎCCJ 2003-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3993/2003
prestate de reclamant are un izvor contractual, ea nefiind, deci, o obligație bugetară, în sensul art. 5 din O.G. 11/1996, că pârâta nu este un „plătitor”, în sensul aceleiași norme, după cum nici reclamantul nu este un organ abilitat prin
Sursă