ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2172/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 291 din 16

februarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să-i

plătească reclamantei suma de 91.845.038 lei, cu titlu de dividende, precum și

cheltuielile de judecată aferente.

Capătul de cerere pentru plata dobânzilor a fost

respins.

Instanța de fond a apreciat că reclamanta este

îndreptățită numai la plata dividendelor, nu și a dobânzilor, întrucât aportul

la capital nu este purtător de dobânzi, iar plata acestora către acționari ar

duce la îmbogățirea fără justă cauză a acționarilor.

În legătură cu determinarea cuantumului dobânzilor,

instanța de fond a reținut că O.G. nr. 9/2000 nu se poate aplica retroactiv și

că, în calitate de acționar al societății pârâte, reclamanta nu poate pretinde

dobânzi în lipsa unui contract în care să se prevadă dobânzile în mod expres.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței de

fond, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, care, prin decizia nr. 702 din

25 mai 2001, a schimbat în parte sentința atacată, obligând-o pe pârâtă și la plata

sumei de 99.116.103 lei, cu titlu de dobândă, restul dispozițiilor fiind

menținute.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a examinat

critica ce privea neacordarea dobânzilor solicitate la fond și a reținut că, în

cauză, sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com., întrucât dividendele sunt

obligații comerciale, iar datoriile exigibile, lichide și certe produc dobândă

de drept.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. E. SA Ploiești

a declarat recurs, prin care a fost formulată o singură critică, pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În concret, recurenta a susținut că instanța de apel

a considerat aplicabile prevederile art. 43 C. com., privind dobânzile care

curg în cazul datoriilor comerciale plătibile în bani, dar a nesocotit

dispozițiile art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora

aportul la capital, care dă naștere la dividende, nu este purtător de dobânzi.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Este adevărat că dividendele își au izvorul în

capitalul social, iar aportul la capital stă la baza cuantificării acestora din

beneficiul net.

Aportul, ca parte a capitalului social, în adevăr, nu

este purtător de dobândă, așa cum afirmă recurenta, dar obligațiile, care

derivă din această contribuție a acționarilor la capitalul social, sunt

purtătoare de dobânzi în condițiile Legii nr. 31/1990.

Așadar, sub aspect juridic, există distincție între

aportul constituit ca parte din capitalul social și drepturile și obligațiile

asumate sau care derivă din acest aport.

Din momentul individualizării din beneficii a

dividendelor cuvenite acționarilor, dreptul acționarilor asupra acestora devine

nu doar un drept social, ci un drept de creanță individual, cu toate

consecințele care decurg din acest fapt.

Cu alte cuvinte, s-a apreciat corect, în alți

termeni, că obligația de plată a dividendelor este comercială, cu consecința că

dobânzile curg de drept de la data când creanța a devenit certă, lichidă și

exigibilă.

Rezultă că dobânzile au curs de drept, așa cum a

reținut corect instanța de apel, și, întrucât nu sunt motive de netemeinicie și

nelegalitate a deciziei pronunțată de aceasta, potrivit art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC B.E. SA Ploiești

împotriva deciziei nr. 702 din 25 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.