ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1015 din 12 octombrie 1999 Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. și a obligat pe pârâta S.C. B.A. S.A. la plata sumei de 7.731.296 lei cheltuieli de judecată, reținând plata de către pârâtă a dividendelor solicitate pentru anul 1996 în cuantum de 160.276.692 lei iar cu privire la daunele moratorii netemeinicia lor, cererea nefiind dovedită. Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 680 din 10 august 2000, iar recursul declarat de aceeași parte împotriva acesteia admis de Curtea Supremă care prin decizia nr. 5340 din 9 octombrie 2001 a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționare pe fond a apelului.

În fond după casare, instanța de apel a respins ca nefondat apelul prin decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2002. În motivarea deciziei s-a reținut ca neîntemeiată critica privind greșita respingere a capătului de cerere prin care a solicitat obligarea la plata daunelor moratorii. Aceasta deoarece dobânda pe care putea să o solicite reclamanta în calitatea sa de acționar era aceea prevăzută de art. 43 C. com. și nicidecum dobânda constând din nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an cu privire la care nu a făcut dovezi. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus pe care o critică pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 solicitând modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor moratorii la nivelul solicitat prin acțiune sau la taxa oficială a scontului stabilit de B.N.R., instanța de apel interpretând greșit prevederile art. 43 C. com.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului întrucât în speță nu este aplicabil art. 43 C. com. deoarece dividendele fiind beneficii nu pot fi considerate datorii comerciale. Recursul este fondat. Recurenta reclamantă în calitatea sa de acționar a solicitat obligarea societății pârâte la plata daunelor interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite pe anul 1995. Greșit instanțele au respins însă cererea, socotind că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului solicitat la nivelul dobânzii B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice pe termen de 1 an, deoarece în atare situație trebuia făcută aplicarea prevederilor art. 43 C. com., dreptul comun în materie, și acordată dobânda comercială practicată, obligația în speță întrunind condițiile art. 43 C. com.

ea fiind comercială pentru societatea debitoare. Prin urmare, Curtea va admite recursul, va modifica decizia, va admite apelul și schimbând în parte sentința va obliga pârâta la plata sumei de 165.139.388 lei reprezentând daune interese calculate la nivelul taxei de scont BNR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr.2 din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1015 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Prahova pe care o schimbă în parte în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București și obligă pârâta S.C. B.A. S.A. Azuga la plata sumei de 165.139.388 lei reprezentând daune interese. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.