ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1015 din 12 octombrie 1999

Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis în parte, acțiunea formulată de

reclamanta A.P.A.P.S. și a obligat pe pârâta S.C. B.A. S.A. la plata sumei de

7.731.296 lei cheltuieli de judecată, reținând plata de către pârâtă a dividendelor

solicitate pentru anul 1996 în cuantum de 160.276.692 lei iar cu privire la

daunele moratorii netemeinicia lor, cererea nefiind dovedită.

Apelul declarat de reclamantă a fost

anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 680 din 10 august

2000, iar recursul declarat de aceeași parte împotriva acesteia admis de Curtea

Supremă care prin decizia nr. 5340 din 9 octombrie 2001 a casat-o cu trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru soluționare pe fond a apelului.

În fond după casare, instanța de apel a respins

ca nefondat apelul prin decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2002.

În motivarea deciziei s-a reținut ca

neîntemeiată critica privind greșita respingere a capătului de cerere prin care

a solicitat obligarea la plata daunelor moratorii.

Aceasta deoarece dobânda pe care putea să o

solicite reclamanta în calitatea sa de acționar era aceea prevăzută de art. 43

C. com. și nicidecum dobânda constând din nivelul dobânzilor bonificate de

B.R.D. la depozite constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an cu

privire la care nu a făcut dovezi.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

de mai sus pe care o critică pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

solicitând modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei și la plata

daunelor moratorii la nivelul solicitat prin acțiune sau la taxa oficială a

scontului stabilit de B.N.R., instanța de apel interpretând greșit prevederile

art. 43 C. com.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului întrucât în speță nu este aplicabil

art. 43 C. com. deoarece dividendele fiind beneficii nu pot fi considerate

datorii comerciale.

Recursul este fondat.

Recurenta reclamantă în calitatea sa de acționar

a solicitat obligarea societății pârâte la plata daunelor interese moratorii

pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite pe anul 1995.

Greșit instanțele au respins însă cererea,

socotind că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului solicitat la nivelul

dobânzii B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice pe termen de 1 an,

deoarece în atare situație trebuia făcută aplicarea prevederilor art. 43 C.

com., dreptul comun în materie, și acordată dobânda comercială practicată,

obligația în speță întrunind condițiile art. 43 C. com. ea fiind comercială

pentru societatea debitoare.

Prin urmare, Curtea va admite recursul, va

modifica decizia, va admite apelul și schimbând în parte sentința va obliga

pârâta la plata sumei de 165.139.388 lei reprezentând daune interese calculate

la nivelul taxei de scont BNR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr.2 din 22 ianuarie 2002 a

Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, pe

care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 1015 din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Prahova pe care

o schimbă în parte în sensul că admite acțiunea reclamantei A.P.A.P.S.

București și obligă pârâta S.C. B.A. S.A. Azuga la plata sumei de 165.139.388

lei reprezentând daune interese.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.