ÎCCJ, decizie (scj.ro #83613)

Obligație

comercială.Dividende.Dobânzi.Calificare juridică

art.43 C.com.

Chiar

dacă

aportul la capitalul social nu este purtător de

dobândă  și dividendele iși au izvorul în capitalul social, obligația de

plată a dividendelor este comercială, astfel încât, potrivit art.43

C.com.,dobânzile  curg de drept de la data când creanța acționarului

asupra dividendelor a devenit certă,lichidă și exigibilă.

(Secția comercială, decizia nr.2172

din 9 aprilie 2003)

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.291 din 16 februarie 2001, a admis

în parte acțiunea reclamantei SIF „M” SA și a obligat-o pe pârâta SC „E”

Ploiești să plătească dividendele aferente anului 1996 și a respins capătul de

cerere privind plata dobânzilor.

Instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită numai la plata dividendelor

nu și a dobânzilor, întrucât aportul la capital  social nu este purtător

de dobânzi iar plata acestora către acționari ar duce la îmbogățire fără justă

cauză..

În legătură cu determinarea cuantumului dobânzilor, instanța a reținut că O.G.

nr.9/2000 nu se poate aplica retroactiv și că în calitate de acționar al

societății pârâte, reclamanta nu poate pretinde dobânzi, în lipsa unui contract

care să  prevadă dobânzile, în mod expres.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, care ,prin decizia nr.702 din 25 mai

2001, a schimbat sentința atacată și a obligat-o pe pârâtă  la plata

sumei cu titlu de dobândă și a păstrat restul dispozițiilor.

Instanța de apel a examinat critica ce

privea neacordarea dobânzilor solicitate la fond și a reținut că în cauză sunt

aplicabile prevederile art.43 C.com., întrucât dividendele sunt obligații

comerciale iar datoriile exigibile, lichide și certe produc dobândă de drept.

Pârâta a declarat recurs, prin care a formulat o singură critică, pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța de apel a considerat

aplicabile prevederile art.43 C.com., privind dobânzile care curg în cazul

datoriilor comerciale, plătibile în bani, dar a nesocotit dispozițiile art.68

din Legea nr.31/1990 republicată, potrivit cărora aportul de capital, care dă

naștere la dividende, nu este purtător de dobânzi.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că dividendele își au izvorul în capitalul social, iar aportul la

capital stă la baza cuantificării acestora din beneficiul net.

Aportul, ca parte a capitalului social,  nu este purtător de dobânzi, așa

cum afirmă pârâta, dar obligațiile care derivă din această contribuție a

acționarilor la capitalul social sunt purtătoare de dobânzi ,în condițiile

Legii nr.31/1990.

Or, sub aspect juridic există distincție între aportul constituit ca parte din

capitalul social și drepturile și obligațiile asumate sau care derivă din acest

aport.

Din momentul individualizării din beneficii a dividendelor cuvenite

acționarilor, dreptul acționarilor asupra acestora devine nu doar un drept

social, ci un drept de creanță individual, cu toate consecințele care decurg

din acest fapt.

Ca atare, s-a apreciat că obligația de plată a dividendelor este comercială cu

consecința ca dobânzile să  curgă  de drept de la data când creanța a

devenit certă, lichidă și exigibilă.

Rezultă că dobânzile au curs de drept, așa cum a reținut , in mod corect,

instanța de apel și întrucât nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate a

deciziei, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.