ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2037/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I.C., I.N.și I.M.împotriva încheierii din 13 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă în dosarul nr.9011/2002. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții reclamanți I.C., I.N.și I. M., toți reprezentați de avocatul I.I., precum și intimații pârâți V.L., V.G.și V.S., primii doi reprezentați și ultimul asistat de avocata E.M.. Au lipsit intimatele pârâte Primăria Comunei Moroieni – județul Dâmbovița – Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 și Prefectura Județului Dămbovița – Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991. Procedura completă. Recursul a fost timbrat legal. Instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părților cu privire la recurs.

Avocatul I.I., pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului. Avocata E.M., pentru intimații pârâți V.L., V.G.și V.S., solicită respingerea recursului ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești – secția civilă a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâții V.L., V.G.și V.S. împotriva deciziei nr.1363 din 11 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova – Secția civilă.

Prin sentința civilă nr.1584 din 5 noiembrie 2001, Judecătoria Pucioasa a admis în parte acțiunea reclamantului I.P., însușită, prin decesul acestuia, de moștenitorii I.C., I.N.și I.M.împotriva pârâților V.L., V.G., V.S., Consiliul Local al Comunei Moroieni – Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 și Prefectura Județului Dâmbovița – Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991; a constatat nule, în parte, procesul verbal de punere în posesie nr.1316 din 10 iunie 1998 și titlul de proprietate nr.93901 din 16 octombrie 1998 – pentru suprafața de 12.245 m.p. teren situat în Comuna Moroieni, punctul Valea Calului; a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1.450.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova – secția civilă, învestit, prin strămutare, cu soluționarea apelurilor declarate de recoamanți și de pârâții V., prin decizia nr.1363 din 11 octombrie 2002, a admis pe primul, în sensul schimbării în parte a sentinței, majorării cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligați pârâții la 6.800.000 lei și a respins pe al doilea ca nefondat. Curtea de Apel Ploiești – secția civilă a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâții V.L., V. G. și V.S. împotriva deciziei nr.1363 din 11 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova – secția civilă.

La termenul din 13 decembrie 2002, la cererea recurentului pârât V.L., Curtea de Apel Ploiești – secția civilă a luat în discuție petiția acestuia de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului nr.5801/2002 al Judecătoriei Pitești care, potrivit susținerilor făcute, are ca obiect constatarea nulității absolute a titlului intimaților reclamanți din 13 decembrie 2002 și, prin încheierea din aceeași dată, a admis-o, dispunând, în temeiul art.244 pct.1 din C.proc.civ., suspendarea judecării recursului cu care a fost învestită până la soluționarea irevocabilă a dosarului menționat. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții I.C., I.N.și I.M..

Prin motivele formulate, recurenții, în esență, susțin: 1) că suspendarea judecății dispusă de Curtea de Apel Ploiești este greșită deoarece nu există nici un fel de legătură între titlul de proprietate emis în anul 1998 – cerut a fi constatat nul în dosarul de față și procesul verbal din 7 octombrie 1971 – vizat în dosarul nr.5801/2002 al Judecătoriei Pitești; 2) că suspendarea dispusă constituie un act de denegare de dreptate al instanței; 3) că măsura suspendării judecății nu este justificată și în raport de faptul că dosarul este pe rolul instanțelor de patru ani; 4) că măsura dispusă a fost motivată în temrmeni generali. Recursul nu este fondat. Potrivit art.244 alin.1 pct.1 din C.proc.civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Cererea de suspendare a judecății formulată de pârâtul V.L. în dosarul Curții de Apel Ploiești – secția civilă are la bază un motiv întemeiat: legătura strânsă între dosarul cauzei și dosarul nr.5801/2002 al Judecătoriei Pitești care are ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate al reclamanților. Cum motivul invocat reprezintă o chestiune prejudicială a cărei soluționare poate avea influență decisivă asupra rezolvării procesului, în mod corect Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea judecății potrivit art.244 alin.1 pct.1 din C.proc.civ. În raport de cele menționate mai sus este de prisos a mai fi analizate motivele 2,3,4 de recurs. În orice caz, măsura suspendării judecății în cauză nu constituie un act de denegare de dreptate – cum susțin recurenții ci, dimpotrivă, o soluție dată de instanță unei cereri în spiritul și litera legii.

Pentru aceste cconsiderente, recursul declarat de reclamanți urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții I.C., I.N.și I.M.împotriva încheierii din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă (dosar nr.9011/2002). Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.