ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1092/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.F. împotriva încheierii din

1 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă C.F., prin avocat E.N.,

intimata reclamantă C.V., personal, intimata-pârâtă I.E., personal și asistată

de avocat G.D..

Procedura

completă.

Nefiind

chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a

fost investită.

Avocat

E.N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată la 1

octombrie 2002 de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă în dosarul

nr.6493/2002 și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea

judecății, conform art.312 alin.(1) teza primă din C.proc.civ..

Intimata-reclamantă

C.V. solicită, de asemenea admiterea recursului, casarea încheierii și

trimiterea dosarului în vederea continuării judecății.

Avocat

G.D.  solicită respingerea recursului, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a

din C.proc.civ., cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa reclamanții C.F. și N.V.au

chemat în judecată pârâții Ș.I., E.E., Ș.V.și B.V.pentru a se dispune ieșirea

din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctei Ș.M..

Prin

încheierea din 29 ianuarie 1997 s-a admis în parte și în principiu acțiunea

reclamantelor, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei Ș.M. și s-au

stabilit moștenitorii acesteia ca fiind reclamantele (în calitate de fiice cu

câte o cotă de 1/6 din masa succesorală iar pârâții, de asemenea,  fiecare cu

câte 1/6 din aceeași masă și s-a stabilit compunerea masei succesorale.

Ulterior

prin sentința civilă nr.1701/10 octombrie 1997 a aceleiași instanțe s-a admis

acțiunea și s-a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză

dispus în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel  pârâta E.E., ce a fost admis cu consecința

desființării încheierii de admitere în principiu din 29 ianuarie 1997 și a

sentinței  nr.1701/10 octombrie 1997 a aceleiași instanțe și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.145/1999 iar prin sentința civilă

nr.1260 din 26 septembrie 2001, Judecătoria Păucioasa a admis în parte acțiunea

și cererile completatoare, a stabilit șase loturi pentru fiecare dintre părți

și valorile indicate la fila 164 dosar nr.145/1999.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență,

că din înscrisurile depuse, rezultă împrejurarea că defuncta a fost înscrisă în

Registrul  Agricol cu 1,76 ha teren agricol.

Împotriva

acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel pârâta I.E., criticând

soluția pronunțată pentru greșita  compunere a masei succesorale, ignorarea

actului de proprietate nr.1038/1974, modalitatea constituirii loturilor.

La

motivele de apel reclamanta C.F. a răspuns prin întâmpinare solicitând

respingerea apelului.

Prin

decizia nr.585 din 27 mai 2002, Tribunalul Dâmbovița, Secția Civilă a respins

apelul, reținând în considerente că instanța de fond a analizat corect

materialul probator, inclusiv actul de vânzare-cumpărare invocat de apelantă,

iar cu privire la modalitatea de lotizare realizată, s-a menționat că apelanta

a achiesat la  concluziile raportului de expertiză, neopunînd obiecțiuni ce fac

obiectul criticilor din apel.

Împotriva

deciziei  din apel a exercitat calea de atac a recursului  aceeași pârâtă

aducând critici, încadrate în art.304 pct.6 și 7 din C.proc.civ., în sensul că

instanțele „au acordat mai mult decât s-a cerut„ referitor la suprafața de

teren de 396,5 m

2

, analizând eronat înscrisurile depuse  și nu au

inclus  în masa partajabilă terenul și construcția ce face obiectul

contractului de vânzare-cumpărare nr.1038/1974.

Totodată

i se reproșează instanței de apel pronunțarea unei hotărâri ce cuprinde motive

contradictorii.

Intimata-reclamantă

C.F. a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând instanței să aibă

în vedere apărarea acesteia, în sensul că nu a contestat certificatul de

moștenitor nr.2146 emis la 17 noiembrie 1994, de pe urma defunctei Ș.M. (fila 6

dosar  nr.1962/1996 al Judecătoriei Pucioasa).

La

termenul din 1 octombrie 2002, recurenta-pârâtă I.E. a depus certficatul de

grefă nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa, copie de pe cererea de chemare în

judecată.

A arătat că pe rolul acestei instanțe este înregistrată o

acțiune în constatare, formulată în contradictoriu cu pârâții C.F., C.N., C.D.,

C.I., Ș.V., N. V., Ș.I. și a solicitat suspendarea judecății, în temeiul

art.244  alin.(1) pct.1 din C.proc.civ..

Intimata-reclamantă

C.F. s-a opus suspendării judecării recursului, învederând că dezlegarea

pricinii nu atârnă de existența sau inexistența unui drept care face obiectul

unei alte judecăți, prin care I.E. tinde să-și constituie un titlu de

proprietate.

Instanța

de recurs a admis cererea de suspendare a judecății recursului, în temeiul

art.244 alin.(1) pct.1 din C.proc.civ., ce formează obiectul dosarului

nr.6493/2002 al Curții de Apel Ploiești, Secția Civilă, prin încheierea din 1

octombrie 2002, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul

procedural mai sus indicat, întrucât rezultă că între părți există un litigiu

având ca obiect suprafața de teren de 900 m

2

.

Împotriva

încheierii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Astfel

a arătat că în mod greșit a reținut instanța de recurs că soluția ce urmează a

fi pronunțată în dosarul nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa are înrâurire

asupra existenței sau inexistenței unui drept care face obiectul unei alte

judecăți, în speță recursul din dosarul nr.4518/2002 al Curții Supreme de

Justiție.

În

drept recurentul și-a întemeiat (calea de atac) pe dispozițiile art.27 din

Legea nr.56/1993.

Chiar

dacă temeiul invocat de recurentă nu este fidel motivelor de recurs, limitativ

și expres prevăzute de art.304 pct.1-10 din C.proc.civ., din conținutul

dezvoltat în criticile expuse, în motivarea recursului, Curtea apreciază că

acesta poate fi încadrat în motivele prevăzute de același articol.

Ca atare, instanța este îndrituită a-l încadra, această

facultate, fiindu-i conferită prin chiar textul de lege art.306 alin. (3) din

același cod, în Titlul V, Capitolul I. , Recursul Secțiunea I. Termenul și

formele recursului, ce reglementează calea extraordinară de atac a recursului.

Prin

prisma motivelor invocate, recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Fără

o motivare argumentată,  instanța de recurs a dispus suspendarea judecării

acestei căi de atac, mărginîndu-se la a indica actele depuse de I.E., fără însă

a explicita în ce măsură dezlegarea pricinii ce formează obiectul  dosarului

mai sus arătat, ar avea sau nu efect în soluționarea recursului ce vizează

ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de  pe urma defunctei Ș.M.,

decedată la 1 aprilie 1994.

În

reglementarea incidentelor survenite pe parcursul  soluționării cauzelor, în

curs de desfășurare, suspendarea este privită ca având caracter facultativ,

rămânând la latitudinea judecătorului, de a aprecia, în funcție de situația de

fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri în așa fel

încât drepturile procesuale ale părților să fie exercitate cu bună credință.

Acțiunea

ce face obiectul dosarului nr.1203/2002 aflată pe rolul Judecătoriei Pucioasa

ce tinde la constatarea unui drept trebuie analizată sub aspectul determinării

unei legături care să justifice măsura întreruperii cursului judecății și

raportat la data introducerii acțiunii în constatare.

Cum

ieșirea din indiviziune a fost introdusă la 25 septembrie 1996, fiind în

rejudecare în fază de recurs este neîndoielnic că acțiunea ce formează obiectul

dosarului nr.1203/2002 ar duce la tergiversarea soluționării cauzei,  împietând

asupra drepturilor părților de a beneficia de o judecată într-un timp

rezonabil.

Față

de obiectul acțiunii în constatarea unei eventuale simulații și cum în acțiunea

de partaj succesoral (aflat în fază de recurs) nu s-a contestat certificatul de

moștenitor nr.2146/17 noiembrie 1994, nu are relevanță în soluționarea acestei

din urmă cauze, existența unui litigiu) prin care se tinde a se constata un

drept de proprietate, titulară fiind pârâta I.E..

De

asemenea, este de precizat că și sub aspectul  mențiunii „irevocabilă”

încheierea de suspendare este greșită în înțelesul că nu este susceptibilă  de

a fi atacată cu recurs, câtă vreme această cale de atac este expres prevăzută

de art.244

1

alin.(1) din C.proc.civ..

Concluzionând,

Curtea apreciază că nu se impunea suspendarea judecării recursului, astfel că

în temeiul art.312 alin. (1) teza I, va admite recursul, va casa încheierea de

suspendare și va trimite cauaza aceleiași instanțe, pentru continuarea

judecății.

În

temeiul dispozițiilor art.274 din același Cod vor fi obligați intimații la

2.000.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.F. împotriva încheierii de suspendare din 1 octombrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă pronunțată în dosarul nr.6493/2002; pe

care o casează și trimite dosarul aceleiași instanțe în vederea continuării

judecății.

Obligă

pe intimații-pârâți I.E., Ș.I., Ș.V., B.V.la 2.000.000 lei, cheltuieli de

judecată către C.F..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.