ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2003

S-a

luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea

P.E.împotriva deciziei  nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curții Supreme de

Justiție, Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: contestatoarea P.E., personal, intimații N.E.,

A.G.personal, lipsind intimații N.C., N.O., B.L.și A.G..

Procedura

completă.

Nefiind

chestiuni prealabile, Curtea acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului

cu care a fost învestită.

Contestatoarea

P.E.solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.44 din 15

ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția Civilă.

Intimatul

A.G.este de acord cu admiterea contestației iar intimata N.E. a pus concluzii

de respingere a contestației în anulare.

C U R T E A

Asupra

contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Investit

cu soluționarea acțiunii de ieșire din indiviziune introdusă de reclamanta N.E.

împotriva pârâților B.L., P.E., A.A.și P.E.(respectiv, împotriva

moștenitorilor  ultimelor două pârâte, decedate în cursul procesului, A.G. și

A.G.), precum și cu cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva

reclamantei și a părinților ei N.C. și N.O., Tribunalul București, Secția a III

a civilă, prin sentința nr.1511 din 22 decembrie 1999, a admis în parte atât

acțiunea principală cât și cererea reconvențională  și, în consecință:

A

constatat că reclamanta și defunctul P.I.H.au dobândit, în indiviziune și cu

contribuție egală: un autoturism Dacia – 1300; un televizor NEI; o garnitură de

mobilă Chipenddale; au achitat rate pentru apartamentul reclamantei, situat în

Șoseaua Pantelimon nr.356, București, și au adus îmbunătățiri aceluiași imobil,

conform valorilor precizate în dispozitivul sentinței.

S-a

dispus ieșirea din indiviziune prin includerea autoturismului în lotul

pârâților și a celorlalte bunuri și valori în lotul reclamantei, care a fost

obligată la plata sumei de 61.600.992 lei cu titlu de sultă.

Apelul

declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel București, Secția a IV a

civilă, care prin decizia nr.385 din 28 iunie 2000, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a inclus în masa partajabilă și apartamentul situat în

str.Puțul lui Zamfir nr.3, bloc 30, parter, Sectorul 1 București, dobândit de

reclamantă și defunctul P.I.H. cu contribuție egală, a atribuit acest bun, în

indiviziune, pârâților-reclamanți, a înlăturat dispoziția de obligare a

reclamantei la plata sultei și a obligat pe pârâții-reclamanți să-i plătească

acesteia suma de 168.361.028 lei cu titlu de sultă.

Împotriva

deciziei instanței de apel pârâții P.E., B.L., A.G. și A.G.au declarat recurs,

care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.44 din 15 ianuarie 2003 a

Curții Supreme de Justiție,  Secția Civilă.

La

data de 4 februarie 2003 P.E.a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei instanței de recurs, susținând că atât aceasta cât și hotărârile

instanțelor inferioare sunt netemeinice, cum o demonstrează probele

administrate în cauză, inclusiv recunoașterea intimatei-reclamante N.E. că nu a

locuit niciodată cu defunctul frate al contestatoarei, P.I.H..

În

spijinul demersului său juridic,  contestatoarea nu a invocat nici un temei de

drept.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile

limitativ arătate de art.317 C.proc.civ.– lipsa de procedură pentru ziua când

s-a judecat pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență – și de art.318 C.proc.civ.– dezlegarea dată este rezultatul unor

greșeli materiale și omiterea din greșeală de a cerceta  vreunul din motivele

de modificare sau de casare.

Prin

contestația în anulare se urmărește repararea  neregularităților evidente

privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele

administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. În ceea ce

privește eroarea materială, legea se referă la greșeli materiale evidente de

ordin procedural, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea

probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt.

În

sfârșit, în cazurile de aplicare a art.317 C.proc.civ., textul citat mai impune

condiția ca motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului

sau recursului.

În

cauză, contestatoarea nu a invocat  vreunul din motivele prevăzute de

dispozițiile legale citate limitându-se a afirma că hotărârile pronunțate sunt

netemeinice, susțineri formulate și în recursul ce i-a fost respins prin

decizia vizată, astfel încât contestația în anulare îndreptată împotriva

acesteia nu poate fi primită și urmează a fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare

formulată de P.E.împotriva deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curții

Supreme de Justiție – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.