ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2241/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P.E.împotriva deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: contestatoarea P.E., personal, intimații N.E., A.G.personal, lipsind intimații N.C., N.O., B.L.și A.G.. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost învestită. Contestatoarea P.E.solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția Civilă. Intimatul A.G.este de acord cu admiterea contestației iar intimata N.E. a pus concluzii de respingere a contestației în anulare.

C U R T E A Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Investit cu soluționarea acțiunii de ieșire din indiviziune introdusă de reclamanta N.E. împotriva pârâților B.L., P.E., A.A.și P.E.(respectiv, împotriva moștenitorilor ultimelor două pârâte, decedate în cursul procesului, A.G. și A.G.), precum și cu cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantei și a părinților ei N.C.

și N.O., Tribunalul București, Secția a III a civilă, prin sentința nr.1511 din 22 decembrie 1999, a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională și, în consecință: A constatat că reclamanta și defunctul P.I.H.au dobândit, în indiviziune și cu contribuție egală: un autoturism Dacia – 1300; un televizor NEI; o garnitură de mobilă Chipenddale; au achitat rate pentru apartamentul reclamantei, situat în Șoseaua Pantelimon nr.356, București, și au adus îmbunătățiri aceluiași imobil, conform valorilor precizate în dispozitivul sentinței. S-a dispus ieșirea din indiviziune prin includerea autoturismului în lotul pârâților și a celorlalte bunuri și valori în lotul reclamantei, care a fost obligată la plata sumei de 61.600.992 lei cu titlu de sultă.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel București, Secția a IV a civilă, care prin decizia nr.385 din 28 iunie 2000, a schimbat în parte sentința, în sensul că a inclus în masa partajabilă și apartamentul situat în str.Puțul lui Zamfir nr.3, bloc 30, parter, Sectorul 1 București, dobândit de reclamantă și defunctul P.I.H. cu contribuție egală, a atribuit acest bun, în indiviziune, pârâților-reclamanți, a înlăturat dispoziția de obligare a reclamantei la plata sultei și a obligat pe pârâții-reclamanți să-i plătească acesteia suma de 168.361.028 lei cu titlu de sultă. Împotriva deciziei instanței de apel pârâții P.E., B.L., A.G. și A.G.au declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă.

La data de 4 februarie 2003 P.E.a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, susținând că atât aceasta cât și hotărârile instanțelor inferioare sunt netemeinice, cum o demonstrează probele administrate în cauză, inclusiv recunoașterea intimatei-reclamante N.E. că nu a locuit niciodată cu defunctul frate al contestatoarei, P.I.H.. În spijinul demersului său juridic, contestatoarea nu a invocat nici un temei de drept. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art.317 C.proc.civ.– lipsa de procedură pentru ziua când s-a judecat pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență – și de art.318 C.proc.civ.– dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale și omiterea din greșeală de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. În ceea ce privește eroarea materială, legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt. În sfârșit, în cazurile de aplicare a art.317 C.proc.civ., textul citat mai impune condiția ca motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În cauză, contestatoarea nu a invocat vreunul din motivele prevăzute de dispozițiile legale citate limitându-se a afirma că hotărârile pronunțate sunt netemeinice, susțineri formulate și în recursul ce i-a fost respins prin decizia vizată, astfel încât contestația în anulare îndreptată împotriva acesteia nu poate fi primită și urmează a fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de P.E.împotriva deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.