ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 979/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de M.M.împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul M.M.și intimata S.C. “ P.” S.A., prin consilier juridic R.N.. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție aspectul referitor la inadmisibilitatea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Recurentul M.M.lasă soluția la aprecierea instanței. Consilier juridic R.N. pune concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.487 din 4.10.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul M.M.împotriva sentinței civile nr.275 din 1.10.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata S.C.

“ P.” S.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că adresa nr.412/P din 5.03.2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care a comunicat revizuientului că s-a dispus scoaterea lui de sub urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.242 alin. C.pen.și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.169 alin.1 C.pen., nu întrunește condițiile cerute de art.322 pct.5 C.proc.civ.pentru a revizui sentința civilă nr.275 din 1.10.2002 a Tribunalului Prahova. Revizuientul a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.487 din 4.10.2002 a Tribunalului Prahova, înregistrat la Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.8686/2002. Pe parcursul judecării recursului, revizuientul a formulat cerere de recuzare a 7 judecători ai Curții de Apel Ploiești, nominalizați în cerere.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din 10 ianuarie 2003 s-a respins ca nefondată cererea de recuzare, întrucât motivele de recuzare invocate de revizuient nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.27 Cod procedură civilă. La 13 ianuarie 2003 revizuientul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, dosarul fiind înaintat Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea lui. Potrivit art.34 alin.1 C.proc.civ.încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă nici unei căi de atac, iar alin. 2 al aceluiași articol precizează că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

În prezenta cauză, recursul privind respingerea cererii de revizuire este în curs de soluționare, așadar, încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată înaintea pronunțării hotărârii asupra recursului în revizuire, motiv pentru care, în baza art.34 alin.2 C.proc.civ., recursul privind încheierea de respingere a recuzării urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de M.M.împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.