ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2237/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul I.F.împotriva deciziei nr.1339 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-revizuient I.F., prin mandatar M.N.M., conform procurii autentificate sub nr.1247/3 decembrie 2002 a Biroului Notarului Public I.H., fără studii juridice, intimatul I. G., personal, lipsind intimata M.I.E.. Procedura completă. Curtea pune în discuție termenul legal de depunere a cererii de revizuire, învederând totodată mandatarului recurentului-revizuient că neavînd studii juridice nu poate pune concluzii orale în instanță, față de dispozițiile art.68 alin.(4) din C.proc.civ., îndrumîndu-l pe mandatarul Marinescu Nicolae Marius să depună concluzii scrise.

Intimatul I.G.solicită respingerea recursuluui ca nefondat, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C.proc.civ.. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 mai 2002 la Curtea de A pel Ploiești, petentul I.F.a solicitat revizuirea deciziei civile nr.719 din 4.04.2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care este potrivnică deciziei civile nr.351 din 8.02.2001 a Curții de Apel Ploiești, invocând prevederile art.322 pct.7 C.proc.civ..

În motivarea cererii, revizuientul a învederat că prin decizia a cărei revizuire o cere s-a admis recursul lui I.G.și s-a modificat decizia civilă nr.31/2002 a Tribunalului Prahova și sentința civilă nr.1280/2001 a Judecătoriei Mizil și pe fond s-a respins acțiunea introdusă de revizuientul reclamant pentru crearea unei servituți de trecere la atelierul său pe terenul pârâtului și acordarea dreptului de superficie privind atelierul reclamantului aflat pe terenul pârâtului. Prin decizia civilă nr.351 din 8.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, analizând sentința civilă nr.30/2000 a Judecătoriei Mizil și decizia nr.1246/2000 a Tribunalului Prahova, s-a confirmat soluția de sistare a indiviziunii privind terenul pe care se află atelierul revizuientului.

S-a arătat în considerentele deciziei că pârâtul, revizuientul de azi, are calea unei acțiuni separate pentru crearea unei servituți de trecere la atelierul său amplasat în lotul atribuit celeilalte părți, precum și a unui drept de superficie pentru terenul de sub construcție. Față de susținerea revizuientului, în sensul existenței a două hotărâri potrivnice, decizia nr.719 din 4.04.2002, a cărei revizuire se cere, și decizia nr.351 din 8.02.2002, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, având în vedere dispozițiile art.323 alin.2 C.proc.civ., prin decizia nr.1339 din 13.06.2002 a Curții de Apel Ploiești s-a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de Justiție, ca instanță mai mare în grad în raport de cea care a pronunțat deciziile menționate.

Împotriva deciziei de declinare a competenței a declarat recurs revizuientul, solicitând admiterea lui și a cererii de revizuire introdusă. Recursul revizuientului este nefondat. Cererea sa de revizuire vizează două decizii, nr.351 din 8.02.2001 și nr.719 din 4.04.2002, ambele pronunțate în recurs de Curtea de Apel Ploiești, pe care revizuientul le apreciază ca fiind potrivnice în sensul art.322 pct.7 C.proc.civ.. Instanța competentă să judece cererea de revizuire în situația dată este instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice potrivit art.323 alin.2 C.proc.civ. și întrucât acestea au fost pronunțate de Curtea de Apel Ploiești competența soluționării cererii de revizuire aparține Curții Supreme de Justiție.

Cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, acesta este de o lună. Termenul se socotește, potrivit reglementării din art.324 pct.1 C.proc.civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri când hotărârile potrivnice sunt date de instanța de recurs. În cauză, ultima hotărâre, anume decizia civilă nr.719, s-a pronunțat la 4.04.2002, iar cererea de revizuire s-a depus de Curtea de Apel Ploiești la data de 7 mai 2002, cu depășirea termenului, ultima zi fiind 6 mai 2002 . Termenul a fost calculat potrivit prevederilor art.101 alin.3 C.proc.civ., conform cărora termenele statornicite pe luni se sfârșesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. În speță, acesta era 4 mai 2002, dar fiind sâmbăta, zi nelucrătoare, termenul se prelungea până luni, 6 mai 2002, ca ultim termen pentru depunerea cererii de revizuire, iar în 7 mai 2002 cererea era tardiv introdusă.

Pentru aceste considerente, recursul revizuientului urmează a se respinge ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de I.F. împotriva deciziei nr.1339 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.