ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2237/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de revizuientul I.F.împotriva deciziei

nr.1339 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul-revizuient I.F., prin mandatar

M.N.M., conform procurii autentificate sub nr.1247/3 decembrie 2002 a Biroului

Notarului Public I.H., fără studii juridice, intimatul I. G., personal, lipsind

intimata M.I.E..

Procedura

completă.

Curtea

pune în discuție termenul legal de depunere a cererii de revizuire, învederând

totodată mandatarului recurentului-revizuient că neavînd studii juridice nu

poate pune concluzii orale în instanță, față de dispozițiile art.68 alin.(4)

din C.proc.civ., îndrumîndu-l pe mandatarul Marinescu Nicolae Marius să depună

concluzii scrise.

Intimatul

I.G.solicită respingerea recursuluui ca nefondat, în temeiul art.312 alin. (1)

teza a II-a din C.proc.civ..

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor  dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 7 mai 2002 la Curtea de

A

pel Ploiești, petentul I.F.a solicitat revizuirea deciziei

civile nr.719 din 4.04.2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care este

potrivnică deciziei civile nr.351 din 8.02.2001 a Curții de Apel Ploiești,

invocând prevederile art.322 pct.7 C.proc.civ..

În

motivarea cererii, revizuientul a învederat că prin decizia a cărei revizuire o

cere s-a admis recursul lui I.G.și s-a modificat decizia civilă nr.31/2002 a

Tribunalului Prahova și sentința civilă nr.1280/2001 a Judecătoriei Mizil și pe

fond s-a respins acțiunea introdusă de revizuientul reclamant pentru crearea

unei servituți de trecere la  atelierul  său pe terenul pârâtului și acordarea

dreptului de superficie privind atelierul reclamantului aflat pe terenul

pârâtului.

Prin

decizia civilă nr.351 din 8.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

analizând sentința civilă nr.30/2000 a Judecătoriei Mizil și decizia

nr.1246/2000 a Tribunalului Prahova, s-a  confirmat soluția  de sistare a

indiviziunii privind terenul pe care se află atelierul revizuientului. S-a

arătat în considerentele deciziei că pârâtul, revizuientul de azi, are calea unei

acțiuni separate pentru crearea unei servituți de trecere la atelierul său

amplasat în lotul atribuit  celeilalte părți, precum și a unui drept de

superficie pentru terenul de sub construcție.

Față

de susținerea revizuientului, în sensul existenței a două hotărâri potrivnice,

decizia nr.719 din 4.04.2002, a cărei revizuire se cere, și decizia nr.351 din

8.02.2002, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, având în vedere

dispozițiile art.323 alin.2 C.proc.civ., prin decizia nr.1339 din 13.06.2002 a

Curții de Apel Ploiești s-a declinat competența soluționării cererii de

revizuire în favoarea Curții Supreme de Justiție, ca instanță mai mare în grad

în raport de cea care a pronunțat deciziile menționate.

Împotriva

deciziei de declinare a competenței a declarat recurs revizuientul, solicitând

admiterea lui și a cererii de revizuire introdusă.

Recursul revizuientului  este nefondat.

Cererea

sa de revizuire vizează două decizii, nr.351 din 8.02.2001 și nr.719 din

4.04.2002, ambele pronunțate în recurs de Curtea de Apel Ploiești, pe care

revizuientul le apreciază ca fiind potrivnice în sensul art.322 pct.7

C.proc.civ..

Instanța

competentă să judece cererea de revizuire în situația dată este instanța mai

mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice potrivit

art.323 alin.2 C.proc.civ. și întrucât acestea au fost pronunțate de Curtea de

Apel Ploiești competența soluționării cererii de revizuire aparține Curții

Supreme de Justiție.

Cu

referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, acesta este de o

lună. Termenul se socotește, potrivit reglementării din art.324 pct.1

C.proc.civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri când hotărârile potrivnice sunt

date de instanța de recurs.

În

cauză, ultima  hotărâre, anume decizia civilă nr.719, s-a pronunțat la

4.04.2002, iar cererea de revizuire s-a depus de Curtea de Apel Ploiești la

data de 7 mai 2002, cu depășirea termenului, ultima zi fiind 6 mai 2002 .

Termenul a fost calculat potrivit prevederilor art.101 alin.3 C.proc.civ.,

conform cărora  termenele statornicite pe luni se sfârșesc în ziua lunii

corespunzătoare zilei de plecare. În speță, acesta era 4 mai 2002, dar fiind

sâmbăta, zi nelucrătoare, termenul se prelungea până luni, 6 mai 2002, ca ultim

termen pentru depunerea cererii de revizuire, iar în 7 mai 2002 cererea era

tardiv introdusă.

Pentru

aceste considerente, recursul revizuientului urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de I.F. împotriva deciziei nr.1339 din 13 iunie  2002 a Curții de Apel

Ploiești – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 mai 2003.