ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6755/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6755/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată
la data de 17 aprilie 2003 înregistrată sub nr. 5375/2003 pe rolul Curții de
Apel Pitești, secția civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., B.P. a
solicitat retractarea sentinței civile nr. 6247/2001 pronunțată de Judecătoria
Târgoviște, ca fiind vădit potrivnică față de decizia civilă nr. 1247/1998
pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În motivarea cererii, revizuientul a
arătat că, prin decizia civilă nr. 1247/1998 pronunțată de Tribunalul
Dâmbovița, s-a admis acțiunea în constatarea vânzării-cumpărării apartamentului
situat în Târgoviște, intervenită între acesta și intimatul M.C., în baza unui
antecontract de vânzare-cumpărare, hotărârea tribunalului devenind irevocabilă
prin decizia civilă nr. 2530/1998 a Curții de Apel Ploiești.
A mai arătat, că prin sentința
civilă nr. 6247/2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște s-a admis acțiunea
formulată de M.V. împotriva sa și a intimatului din cauza de față și s-a anulat
promisiunea de vânzare-cumpărare cu privire la apartament, respingându-se
cererea revizuientului de anularea tranzacției încheiate de soții M.,
tranzacție prin care bunul a fost atribuit intimatei M.V.
S-a mai susținut, că prin decizia
civilă nr. 388/2002 a Tribunalului Dâmbovița, în urma apelului revizuientului s-a
schimbat soluția sus-menționată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de M.V.,
s-a admis acțiunea sa, anulându-se parțial tranzacția consfințită prin sentința
civilă nr. 7029/2000 a Judecătoriei Târgoviște, soluție împotriva căreia a
declarat recurs M.V. admis prin decizia civilă nr. 1515/2002 a Curții de Apel
Ploiești, în sensul că s-a casat în totalitate decizia și s-a menținut sentința
civilă nr. 6247/2002 a Judecătoriei Târgoviște.
În apărare intimatul a invocat
excepția de tardivitate a introducerii cererii de revizuire, iar instanța din
oficiu a pus în discuție excepția competenței materiale a Curții de Apel
Ploiești în soluționarea pricinii.
Curtea de Apel Ploiești, secția
civilă, prin decizia nr. 1776 din 23 septembrie 2003, a admis excepția de
tardivitate a introducerii cererii de revizuire invocată de intimatul M.C.
A respins ca tardiv introdusă
cererea de revizuire formulată de revizuientul B.P., în contradictoriu cu
intimații M.C. și M.V.
A respins ca neîntemeiată excepția
de necompetență materială a instanței invocată din oficiu de aceasta.
Pentru a decide astfel, Curtea a
reținut că potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de
revizuire al unei hotărâri judecătorești irevocabile este de o lună și se
socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la comunicarea
hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs,
după evocarea fondului, de la pronunțare, pentru pct. 7 al art. 322 C. proc.
civ., termenul calculându-se de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În speță, sentința civilă nr. 6247/2001
a Judecătoriei Târgoviște, a cărei revizuire se cere a rămas irevocabilă la 16
iulie 2002 prin admiterea recursului declarat de intimatul M.C., iar cererea de
revizuire a fost înregistrată la 17 aprilie 2003, deci cu depășirea termenului
prevăzut de lege.
În ceea ce privește excepția de
necompetență materială invocată din oficiu, a reținut că soluționarea cererii
de revizuire revine instanței mai mare în grad, respectiv Curții de Apel
Ploiești.
Împotriva acestei decizii,
revizuientul B.P. a declarat recurs.
Critica hotărârii, deși nu este
formulată potrivit cerințelor art. 303 alin. (3) C. proc. civ., cu arătarea
motivelor cuprinse în art. 304 din același cod, se referă în esență la greșita
apreciere a termenului de o lună, care în opinia revizuientului trebuie socotit
de la data soluționării contestației în anulare, respectiv 20 martie 2003,
cererea de revizuire fiind introdusă la data de 17 aprilie 2003, deci,
înlăuntrul termenului de o lună de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Termenul de revizuire prevăzut de
art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este un termen de decădere a cărui
nesocotire atrage respingerea cererii de revizuire ca tardivă.
Din actele dosarului a rezultat că
termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost
depășit, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas irevocabilă
la 16 iulie 2002, iar cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322
pct. 7 C. proc. civ., a fost înregistrată la 17 aprilie 2003 cu încălcarea
termenului legal.
Întrucât art. 323 alin. (1) pct. 1 C.
proc. civ., prevede un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi extraordinare
de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care
nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire, în mod legal a fost
respinsă ca tardivă.
Revizuientul a mai invocat faptul că
a promovat contestație în anulare și în aceste condiții, termenul de o lună se
calculează începând cu data pronunțării deciziei civile nr. 542 din 20 martie 2003
a Curții de Apel Ploiești.
Acest argument nu poate fi reținut,
deoarece, momentul curgerii termenului de o lună se calculează începând cu data
pronunțării hotărârii instanței de recurs prin care fondul rămâne definitiv,
respectiv 16 iulie 2002.
Față de cele expuse, recursul
declarat este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează
a fi respins ca atare.
Ca parte căzută în pretenții,
potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul-revizuient va fi obligat să
plătească intimaților solidari M.C. și M.V., suma de 2000 lei (RON) cu titlu de
cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței
seria D.B.V.P.F. nr. 0439208 din 5 septembrie 2005, eliberată de Cabinet de
Avocatură M. Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de B.P. împotriva deciziei nr. 1776 din 23 septembrie 2003 a Curții de
Apel Ploiești, secția civilă.
Obligă pe recurentul-revizuient B.P.
să plătească intimaților solidari M.C. și M.V. 2000 lei (RON) cu titlu de
cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2005.