ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4693/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4693/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiuni separate, conexate
ulterior, A.I.L. a cerut, în contradictoriu cu Comisia comunală Odăile pentru
aplicarea Legii nr. 18/1991 și cu T.N., anularea procesului-verbal nr. 810 din 28
august 1995, prin care acesta a fost pus în posesie pentru suprafața de 0,29
ha teren situat în punctul „Văcăria”.
La rândul său, T.N. a cerut ca
aceeași comisie comunală să fie obligată să-i elibereze titlu de proprietate
pentru suprafața de 0,25 ha teren și să-i plătească daune cominatorii pentru
fiecare zi de întârziere.
Judecătoria Pătârlagele, prin
sentința civilă nr. 608 din 22 mai 2000, a admis cererea formulată de
reclamanta A.L., a anulat procesul-verbal nr. 810 din 28 august 1995 și a
obligat Comisia Locală Odăile de aplicare a Legii nr. 18/1991 să o pună în
posesie pentru suprafața de teren menționată.
Prin aceeași sentință, cererea
formulată de pârâtul-reclamant T.N. a fost respinsă.
Apelul declarat de T.N. a fost
respins de Tribunalul Buzău prin decizia nr. 1474 din 17 noiembrie 2000, iar
recursul aceleiași părți a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,
prin decizia nr. 515 din 18 martie 2003.
La data de 10 aprilie 2003, T.N. a
cerut, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 515
din 18 martie 2003, pe motiv că ar fi potrivnică deciziilor nr. 603 din 28
martie 1994 și nr. 1462 din 7 mai 1999 ale aceleiași curți de apel.
Investită cu soluționarea cererii,
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 841 din 6 mai 2003,
și-a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție având în vedere
dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Asupra cererii de revizuire de față.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C.
proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci
când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice
date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.
În sensul textului de lege citat,
obiect al revizuirii îl pot forma și hotărârile date de instanțele de recurs,
cu condiția ca acestea să evoce fondul, ceea ce înseamnă că, în temeiul
dreptului de control judiciar, instanța de recurs reapreciază probele
administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare și, ca urmare, schimbă
situația de fapt reținută de acestea și se pronunță o soluție proprie, diferită
de soluția ori soluțiile pronunțate în fazele anterioare.
Când, însă, instanța respinge
recursul ori îl admite dar, casând, nu hotărăște direct asupra fondului ci
păstrează (menține) una din hotărârile pronunțate în cauză, acea instanță de
recurs nu evocă fondul astfel că decizia dată nu este susceptibilă a fi
revizuită.
În cauză, prin decizia civilă nr.
515 din 18 martie 2003, a cărei revizuire se cere, Curtea de Apel Ploiești a
respins recursul declarat de T.N. împotriva hotărârii instanței de apel,
situație în care hotărârea dată în recurs nu evocă fondul (nu hotărăște direct
asupra fondului) și în consecință nu este susceptibilă de a forma obiect al
cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, cererea de
revizuire formulată în cauză va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire
formulată de T.P.N. împotriva deciziei nr. 515 din 18 martie 2003 a Curții de
Apel Ploiești, secția civilă.
Obligă pe revizuientul T.P.N. la
cheltuieli de judecată în sumă de 600.000 lei către intimata A.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.