ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 14 din 13 martie

2001, Colegiul jurisdicțional Cluj a admis actul de sesizare al Procurorului

financiar și a dispus obligarea în solidar a pârâților I.C. și C. G., la plata

sumei de 299.400.000 lei, despăgubiri civile, în favoarea SC A. SA Cluj și a

dobânzii Băncii Naționale a României, în procent de 51,53%, calculată de la 30

martie 1999 și până la recuperarea integrală a debitului.

Pentru a se pronunța această

hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că pârâții I.C., director

general și C.G., director economic. nu au luat măsuri de recuperare a sumei de

299.400.000 lei, reprezentând o diferență de sumă neachitată de SC P.T. SRL,

conform contractului încheiat cu SC A. SA Cluj.

Recursul jurisdicțional declarat de

cei doi pârâți a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de Conturi,

prin decizia nr. 156 din 17 aprilie 2002, cu motivarea că recurenții nu au

făcut dovada promovării acțiunii civile în pretenții, împotriva SC P.T. SRL,

pentru achitarea debitului.

Referitor la existența cauzei penale

pe rolul Judecătoriei Cluj, formând obiectul dosarului nr. 606/2001, în care

recurenții figurează ca inculpați, instanța de conturi a reținut că faptele din

acel litigiu fiind în legătură cu alte societăți comerciale, nu au legătură cu

prejudiciul din dosarul de față.

Împotriva deciziei secției

jurisdicționale a Curții de Conturi au declarat recurs I.C. și C.G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenții au învederat că

din eroare a fost întocmită factura cu suma de 1.380.000.000 lei, plus

299.400.000 lei T.V.A, întrucât valoarea totală de 1.679.400.000 lei,

reprezentând taxa de scoatere din circuitul agricul al unui teren, datorată

bugetului de stat, nu trebuia dedusă din T.V.A

Ulterior, în timpul controlului, a

fost emisă factura nr. 5140287 din 19 martie 2000, către SC P.T. SRL, în sumă

de 303.600.000 lei, dar societatea nu a achitat suma, cu motivarea existenței

unei cauze penale privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

Examinând cauza în raport cu motivele

invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Răspunderea civilă delictuală a

celor doi pârâți a fost corect stabilită, în raport cu dispozițiile art. 71

alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată și art. 998-999 și 1003 C. civ.

Conform contractului încheiat între

cele două societăți, SC P.T. SRL îi revenea obligația plății tuturor

cheltuielilor de avizare a impozitelor și taxelor, iar SC A. SA Cluj se obliga

să obțină actele necesare scoaterii din circuitul agricol a terenului, ceea ce

a și realizat.

Întrucât pentru obținerea avizului,

SC A. a avansat taxa de 1.679.400.000 lei, a emis actele necesare pentru

recuperarea sumei de la SC P.T. SRL, de la care a recuperat numai 1.380.000.000

lei.

Astfel cum rezultă din actele

cauzei, recurenții, în calitate de directori nu au luat măsuri de recuperare a

diferenței de 299.400.000 lei, sumă ce constituie o pagubă certă și actuală în

patrimoniul SC A.SA.

Întrucât prin recursul declarat,

I.C. și C.G. nu au adus elemente noi, în susținerea apărării privind lipsa

culpei lor în producerea pagubei sau dovedirea recuperării acesteia, Curtea va

constata ca neîntemeiate criticile formulate, motiv pentru care va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.C.

și C.G., împotriva deciziei nr. 156 din 17 aprilie 2002 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.