ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3055/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

3227/2002, reclamanta S.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. R/16.750 din 22 mai 2002 și

să se constate că este beneficiara dispozițiilor Decretului-lege nr. 118/1990,

modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive

politice, de dictatura instaurată începând cu 6 septembrie 1940 și a celor

deportate în străinătate din motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportată în

Transnistria – U.R.S.S. unde împreună cu alți membri ai comunității romilor, au

fost supuși la muncă forțată și au suferit datorită foamei, frigului și

mizeriei.

Prin sentința nr. 130 din 19

octombrie 2002 s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. R/16.750 din 22 mai

2002 a Casei de Pensii Județene Suceava, s-a constatat că reclamanta

beneficiază de dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, modificat și

completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare pe

perioada august 1942 – 23 august 1944.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamanta a făcut dovada cu

înscrisuri și declarațiile martorilor S.L. și S.V., cărora li s-au recunoscut

drepturile, că în perioada solicitată a fost deportată în Transnistria, unde a

fost supusă unor condiții inumane.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o astfel:

Comisia Județeană de Pensii Suceava,

în mod legal a respins cererea pentru acordarea drepturilor intimatei, conform

Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât nu a depus înscrisuri oficiale din care să rezulte

perioada de persecuție etnică.

Martorele audiate la data deportării

aveau sub 7 ani, deci nu aveau discernământ.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Într-adevăr, intimata S.N. nu a

depus nici un înscris oficial privind deportarea în Transnistria, ca și

perioada cât a durat.

Martorele audiate la data deportării

erau sub 7 ani, lipsite de discernământ, declarațiile lor neputând constitui

unicul temei al acordării drepturilor solicitate.

Așa fiind, se va admite recursul, se

va casa sentința civilă nr. 130 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ și, în fond, se va respinge

acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 130 din 9 octombrie

2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea reclamantei S.N.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.