ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată cu nr. 3225 din 25 iunie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul S.P. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea deciziei nr. R/16749 din 22 mai 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.

În motivare, reclamantul a arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportat în Transnistria - U.R.S.S., fiind supus la munci forțate. Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a depus acte oficiale de la instituțiile abilitate, din care să rezulte perioada de persecuție etnică. Prin sentința nr. 128 din 9 octombrie 2002, instanța sesizată a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a constatat că reclamantul beneficiază, pentru perioada august 1942 - 23 august 1944, de dispozițiile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare . Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile de martor, că a fost deportat, împreună cu alți membri ai comunității romilor, în Transnistria, unde a fost supus unor tratamente inumane.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, susținând că nu s-a făcut dovada perioadei de persecuție etnică, cu acte oficiale și că martorii audiați nu aveau, la data deportării, capacitatea de discernământ, fiind minori. Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 din lege, persoana, cetățean român, care, în perioada de referință, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Astfel, în speță, reclamantul a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a deportării din motive etnice, dispuse în împrejurările social-istorice de la acea dată, considerent pentru care înlăturarea sa, de la beneficiul acordat de lege, ar fi nelegală.

Așa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.