ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată cu nr. 3225 din 25 iunie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul S.P. a

solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea

deciziei nr. R/16749 din 22 mai 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, modificat și

completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, din motive etnice.

În motivare, reclamantul a arătat că

în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportat în Transnistria - U.R.S.S.,

fiind supus la munci forțate.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava

a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a

depus acte oficiale de la instituțiile abilitate, din care să rezulte perioada

de persecuție etnică.

Prin sentința nr. 128 din 9

octombrie 2002, instanța sesizată a admis acțiunea, a anulat decizia contestată

și a constatat că reclamantul beneficiază, pentru perioada august 1942 - 23

august 1944, de dispozițiile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările și

completările ulterioare .

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar și cu

declarațiile de martor, că a fost deportat, împreună cu alți membri ai

comunității romilor, în Transnistria, unde a fost supus unor tratamente

inumane.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, susținând că nu s-a făcut

dovada perioadei de persecuție etnică, cu acte oficiale și că martorii audiați

nu aveau, la data deportării, capacitatea de discernământ, fiind minori.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 din lege, persoana,

cetățean român, care, în perioada de referință, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Astfel, în speță, reclamantul a fost

obligat să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a deportării din

motive etnice, dispuse în împrejurările social-istorice de la acea dată,

considerent pentru care înlăturarea sa, de la beneficiul acordat de lege, ar fi

nelegală.

Așa fiind, urmează a se respinge

prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 128 din 9 octombrie

2002, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2005.