ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

iunie 2002, reclamanta S.T. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Suceava, ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului

administrativ, să dispună anularea deciziei nr. R/16752 din 2 mai 2002, să se

constate că este beneficiara dispozițiilor Decretului nr. 118/1990, modificat

și completat prin O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința nr. 132 din 9

octombrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, a

stabilit că aceasta are calitatea de beneficiară a Decretului-lege nr.

118/1990, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin motivele scrise se critică

soluția instanței de fond, susținându-se că aceasta a fost pronunțată, neavând

la bază acte eliberate de organele abilitate, așa cum cere actul normativ

aplicabil în speță.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că, în perioada august 1942 –

august 1944, a fost deportată în Transnistria datorită calității ei etnice,

fiind supusă unor tratamente inumane împreună cu alți membrii ai comunității

romilor.

Mai reține instanța că situațiile

concrete privind persecuțiile etnice ale reclamantei au fost dovedite prin

declarațiile a doi martori, cărora li s-au recunoscut drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990.

Nu se poate imputa reclamantei

faptul că nu a dovedit calitatea de persecutat cu acte doveditoare, atâta vreme

cât însăși actul normativ aplicabil menționează că dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1 se face de persoanele interesate cu acte oficiale, iar în

cazul în care aceasta nu e posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de

lege.

În atare situație, reclamanta a

făcut dovada condițiilor cerute de persecuția pe motive etnice, cu cei doi

martori, astfel încât instanța de fond, în mod corect, a admis acțiunea

reclamantei și a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de

Decretul-lege nr. 118/1990, pentru a putea beneficia de drepturile conferite de

acest act normativ.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 132 din 9 octombrie

2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.