ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.Z. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței. ca în contradictoriu

cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ. să dispună anularea

hotărârii nr. 135 din 16 aprilie 2002, emisă de aceasta și să o oblige să-i

recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că legea nu exclude pe cei născuți în refugiu, iar îndrumările pârâtei

nu pot crea lege.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 343/CA/2000 - P din 10 iunie 2002, a admis acțiunea reclamantei, în sensul

că a dipus anularea hotărârii nr. 135 din 16 aprilie 2002, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta din urmă, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că și copiii care s-au născut în localitatea în care

părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au

suferit persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este

sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data

retrocedării pământului românesc.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că

hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau

născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Recursul este neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.

1 din Legea nr.1 89/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate, începând cu

data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice.

Din dosar, rezultă că părinții

reclamantei, începând cu luna octombrie 1940, au fost obligați să-și părăsească

domiciliul, respectiv localitatea Craidorolț, județul Satu Mare și să rămână în

localitatea Măzănești, județul Suceava, ca refugiați, până în luna septembrie

1945, perioadă în care la 14 aprilie 1941, s-a născut reclamanta. Această

schimbare a domiciliului s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru

simplu fapt că erau români.

Legea, însă, nu a înțeles să acorde

părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă, să

le stabilească un alt tratament.

Este evident că și copiii au avut de

suportat aceleași condiții grele de viață, motiv pentru care instanța de fond,

legal și temeinic, a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada

în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se

acordă conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente Curtea

constată că recursul declarat este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 343/CA/2002 - P

din 10 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2003.