ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 4 mai

2002, reclamantul O.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 811 din 11 aprilie

2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Reclamantul a susținut că prin

hotărârea atacată, i-a fost respinsă cererea formulată, întrucât la data

strămutării părinților nu era născut și în consecință, nu avea domiciliul de

unde să fie strămutat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 315/CA/P din 27 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Jdețeană de Pensii

Satu Mare care a susținut că cererea petentului a fost respinsă, întrucât

acesta nu s-a născut în localitatea unde părinții se refugiaseră, fiind

prigoniți din motive etnice, în conformitate cu Precizările nr. 1026/2002 ale

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care la pct.

1.5 menționează că „nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților”.

Instanța de fond în mod nelegal nu a

ținut seama de aceste precizări și a dat o soluție greșită, întrucât nici în

O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare ale acesteia prin Legea nr.

189/2000 și respectiv, Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele

care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că hotărârea atacată încalcă un drept prevăzut de Legea nr.

189/2000, în favoarea reclamantului.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ, cei

care au fost strămutați pentru motive etnice în perioada prevăzută la art. 1.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea

de strămutat o include și aceea de refugiat.

Situația de refugiat este un statut

al persoanei, care se acordă de către statul primitor și care nu conferă

refugiatului, nici cetățenia și nici domiciliul statului respectiv.

Refugiatul rămâne cu domiciliul și

cetățenia statului de unde a refugiat, pe care l-a avut la data refugierii,

dobândind doar un drept de ședere legală și temporară pe teritoriul statului

care îi acordă statutul de refugiat.

În consecință, copii născuți în

refugiu dobândesc statutul juridic al părinților și anume, acela de refugiat,

respectiv domiciliul și cetățenia părinților din statul de origine,cu drept de

ședere legală și temporată în statul primitor.

Astfel, reclamantul a dobândit

statutul de refugiat al părinților prin naștere, astfel că Precizările nr.

1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale

nu pot contraveni dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 315/CA/P din 27 mai 2002

a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2003.