ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4277/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 mai

2003, reclamantul O.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3206 din 6 mai 2003

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană

refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat

sentința nr. 251/CA - P din 9 iunie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat

hotărârea nr. 3206 din 6 mai 2003 și a obligat pârâta să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au

fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat, până la

încetarea motivului strămutării, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile acordate prin

această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei

Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr.

189/2000 copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De

asemenea, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de

temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările aduse prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2002, nu cuprind

prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare

a părinților lor.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat corect

atât probele administrate, cât și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale

Casei Naționale de Pensii, reținând că, prin acest act administrativ, nu pot fi

completate dispozițiile legii, în baza căruia a fost emis și nu pot fi

modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.

Fiind născut după data la care

părinții săi au fost expulzați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca

drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a

persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la

06.03.1945 și pentru toți membrii familiei intimatului ,refugiați din motive

etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada

respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de

fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile, în cauză, prevederile Legii nr.

189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 1 iunie 1944, intimatul a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.

În consecință, intimatul, care s-a

născut în perioada de refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu aceștia

efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să

beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 251/CA/2002 – P

din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2003.

JUDECATOR,

JUDECATOR,

JUDECATOR,

V.Lungeanu

Gh.Luțac

Mg.Ghermeli

MAGISTRAT ASISTENT,

G.Găinușă

Red.V.L.

Dact.N.G.

6 ex.