ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

aprilie 2002, reclamanta R.E. a a solicitat anularea hotărârii nr. 143 din 15

aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat

sentința nr. 260 din 13 mai 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat

hotărârea nr. 143 din 15 aprilie 2002 și a obligat pârâta să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au

fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat, până la

încetarea motivului de strămutare, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de drepturile acordate prin

această lege.

ÎImpotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002, ale Casei

Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr.

189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De

asemenea, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de

temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările aduse prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2002, nu cuprind

prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în timpul în care părinții

lor au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat corect

atât probele administrate de intimata-reclamantă, cât și Precizările nr. 1026

din 29 martie 2002, ale Casei Naționale de Pensii, reținând că prin acest act

administrativ nu pot fi completate dispozițiile legii, în baza căreia a fost

emis și nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic

al minorului.

Fiind născută după data la care

părinții săi au fost expulzați din motive etnice, din Satu-Mare, ca localitate

de domiciliu, în județul Arad, intimata a fost lipsită de dreptul său la

domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de

identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la

6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă

localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o

locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a

apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru că de la data nașterii sale, 19 mai 1943, intimata a avut asemenea

părinților săi, statutul juridic de refugiat.

În consecință, intimata care s-a

născut în perioada de refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu aceștia

efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să

beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sesntinței civile nr. 260/CA/2002 - P

din 13 mai 2002, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.