ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A.V., în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Constanța, a solicitat anularea Ordinului nr. 1176 din 8 iunie 2001, a deciziei

nr. 394 din 10 septembrie 2001 și a concursului-interviu din 12 iulie 2001.

Reclamantul a arătat că, prin

ordinul contestat, s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere,

deținută în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Mangalia,

iar prin decizie s-a dispus să execute funcția publică de șef birou bilanțuri

din cadrul aceleiași instituții.

Ulterior, în baza interviului

organizat la 12 iulie 2001, funcția de director a fost ocupată de o altă

persoană.

Tribunalul Constanța, prin sentința

nr. 208/CA din 11 decembrie 2001, a declinat cauza spre soluționare, Curții de

Apel Constanța, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., reținând că ordinul

contestat a fost emis de o autoritate administrativă centrală.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 34/CA din 18 martie 2002, a admis

primul capăt de cerere și a anulat Ordinul nr. 1176 din 8 iunie 2001, ca

nelegal.

În temeiul art. 2 pct. 1 lit. c),

raportat la art. 158 C. proc. civ., a declinat capetele de cerere privind

anularea deciziei nr. 394/2001 și anularea concursului din 12 iulie 2001, la

Tribunalul Constanța.

Instanța a reținut că ordinul contestat este ilegal,

deoarece încetarea raporturilor de serviciu ale lui A.V. nu s-au produs în

condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor

publici.

Referitor la capetele de cerere, de

anulare a deciziei și a concursului, instanța a reținut că nu sunt accesorii

primului capăt de cerere din acțiune, pentru a atrage o prorogare de

competență, astfel că în baza art. 2 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 158

din același cod, a stabilit competența de soluționare, în favoarea Tribunalului

Constanța.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3649 din 27 noiembrie 2002, a

admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a casat sentința,

cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.

S-a reținut că, curții de apel îi

revine, ca instanță de contencios administrativ, competența de a soluționa

toate cele trei capete de cerere din acțiune, întrucât anularea deciziei și a

concursului din 12 iulie 2001, depind în mare măsură de soluționarea capătului

de cerere, referitor la anularea ordinului emis de Ministerul Finanțelor

Publice.

S-a arătat că, instanța de trimitere

urmează să aibă în vedere și motivele de recurs invocate de recurent, în

special să verifice susținerea că intimatul-reclamant a introdus acțiunea

pentru anularea ordinului mult peste termenul legal.

De asemenea, în măsura în care va

considera că se impune, va administra și alte probatorii, utile în soluționarea

temeinică și legală a acțiunii.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 45/CA din 17 aprilie 2003, a

respins excepția tardivității invocată de pârâtă. A admis acțiunea, a anulat

Ordinul nr. 1176 din 18 iunie 2001 emis de Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat decizia nr. 394 din 10

septembrie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și a

anulat concursul-interviu din data de 12 iulie 2001, organizat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru Administrația Finanțelor

Publice Mangalia, pentru postul de director, cu consecința repunerii

contestatorului în funcția deținută anterior, reținându-se nelegalitatea

actelor contestate și atacarea ordinului în termen.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâtele au declarat recurs în baza art. 304 pct. 6 și art. 304 pct.

C. proc. civ.

S-a arătat că instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, dispunând repunerea

contestatorului în funcția deținută anterior și s-a aplicat greșit legea,

respingându-se nejustificat excepția tardivității atacării ordinului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 95 din Legea nr.

188/1999, privind statutul funcționarilor publici, în cazul eliberării sau al

destituirii din funcție, funcționarul public poate cere instanței de contencios

administrativ, anularea ordinului sau a dispoziției de eliberare ori de

destituire din funcție, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin Ordinul nr. 1176 din 18 iunie

2001 a Ministerul Finanțelor Publice, A.V. a fost eliberat din funcția publică

de conducere, urmând să coordoneze activitatea Administrației Finanțelor

Publice Mangalia, până la ocuparea, prin concurs, a funcției publice de

director.

La 12 iulie 2001 s-a organizat

concursul pentru ocuparea posturilor de director și director-adjunct.

Prin decizia nr. 394 din 10

septembrie 2001, reclamantul-intimat a fost numit în funcția de șef birou

bilanțuri în cadrul Administrației Finanțelor Publice Mangalia, cu începere de

la 10 septembrie 2001.

Ordinul contestat a fost primit de

acesta, la 2 iulie 2001, prin fax.

Conform copiei de pe cererea

înregistrată sub nr. 213780 din 20 iulie 2001 la Ministerul Finanțelor Publice,

reclamantul a contestat măsura eliberării din funcția de director.

În aceste condiții, justificat,

instanța a respins excepția tardivității depunerii contestației.

Nici critica privind acordarea de

către instanță a mai mult decât s-a cerut nu poate fi primită, repunerea

contestatorului în funcția deținută anterior fiind o consecință a anulării

actelor contestate.

Soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța și de Ministerul

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 45/CA din 17 aprilie 2003 a

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2003.