ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.V., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, a solicitat anularea Ordinului nr. 1176 din 8 iunie 2001, a deciziei nr. 394 din 10 septembrie 2001 și a concursului-interviu din 12 iulie 2001. Reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat, s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere, deținută în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Mangalia, iar prin decizie s-a dispus să execute funcția publică de șef birou bilanțuri din cadrul aceleiași instituții. Ulterior, în baza interviului organizat la 12 iulie 2001, funcția de director a fost ocupată de o altă persoană.

Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 208/CA din 11 decembrie 2001, a declinat cauza spre soluționare, Curții de Apel Constanța, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., reținând că ordinul contestat a fost emis de o autoritate administrativă centrală. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 34/CA din 18 martie 2002, a admis primul capăt de cerere și a anulat Ordinul nr. 1176 din 8 iunie 2001, ca nelegal. În temeiul art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 158 C. proc. civ., a declinat capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 394/2001 și anularea concursului din 12 iulie 2001, la Tribunalul Constanța. Instanța a reținut că ordinul contestat este ilegal, deoarece încetarea raporturilor de serviciu ale lui A.V.

nu s-au produs în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Referitor la capetele de cerere, de anulare a deciziei și a concursului, instanța a reținut că nu sunt accesorii primului capăt de cerere din acțiune, pentru a atrage o prorogare de competență, astfel că în baza art. 2 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 158 din același cod, a stabilit competența de soluționare, în favoarea Tribunalului Constanța. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3649 din 27 noiembrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.

S-a reținut că, curții de apel îi revine, ca instanță de contencios administrativ, competența de a soluționa toate cele trei capete de cerere din acțiune, întrucât anularea deciziei și a concursului din 12 iulie 2001, depind în mare măsură de soluționarea capătului de cerere, referitor la anularea ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice. S-a arătat că, instanța de trimitere urmează să aibă în vedere și motivele de recurs invocate de recurent, în special să verifice susținerea că intimatul-reclamant a introdus acțiunea pentru anularea ordinului mult peste termenul legal. De asemenea, în măsura în care va considera că se impune, va administra și alte probatorii, utile în soluționarea temeinică și legală a acțiunii.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 45/CA din 17 aprilie 2003, a respins excepția tardivității invocată de pârâtă. A admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 1176 din 18 iunie 2001 emis de Ministerul Finanțelor Publice. A anulat decizia nr. 394 din 10 septembrie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și a anulat concursul-interviu din data de 12 iulie 2001, organizat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru Administrația Finanțelor Publice Mangalia, pentru postul de director, cu consecința repunerii contestatorului în funcția deținută anterior, reținându-se nelegalitatea actelor contestate și atacarea ordinului în termen.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtele au declarat recurs în baza art. 304 pct. 6 și art. 304 pct. C. proc. civ. S-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, dispunând repunerea contestatorului în funcția deținută anterior și s-a aplicat greșit legea, respingându-se nejustificat excepția tardivității atacării ordinului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 95 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, în cazul eliberării sau al destituirii din funcție, funcționarul public poate cere instanței de contencios administrativ, anularea ordinului sau a dispoziției de eliberare ori de destituire din funcție, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin Ordinul nr. 1176 din 18 iunie 2001 a Ministerul Finanțelor Publice, A.V. a fost eliberat din funcția publică de conducere, urmând să coordoneze activitatea Administrației Finanțelor Publice Mangalia, până la ocuparea, prin concurs, a funcției publice de director. La 12 iulie 2001 s-a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de director și director-adjunct. Prin decizia nr. 394 din 10 septembrie 2001, reclamantul-intimat a fost numit în funcția de șef birou bilanțuri în cadrul Administrației Finanțelor Publice Mangalia, cu începere de la 10 septembrie 2001. Ordinul contestat a fost primit de acesta, la 2 iulie 2001, prin fax. Conform copiei de pe cererea înregistrată sub nr. 213780 din 20 iulie 2001 la Ministerul Finanțelor Publice, reclamantul a contestat măsura eliberării din funcția de director.

În aceste condiții, justificat, instanța a respins excepția tardivității depunerii contestației. Nici critica privind acordarea de către instanță a mai mult decât s-a cerut nu poate fi primită, repunerea contestatorului în funcția deținută anterior fiind o consecință a anulării actelor contestate. Soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța și de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 45/CA din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2003.