ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr. 9398/72D

din 26 octombrie 2001, Procurorul financiar a solicitat Colegiului

jurisdicțonal Brașov, obligarea Direcției Regionale Vamale Interjudețene

Brașov, la plata sumei de 1.902.679.960 lei, din care 1.000.990.104 lei,

majorări de întârziere, către bugetul statului, reprezentând contribuția

angajatorului la Fondul asigurărilor sociale de stat, Fondul asigurărilor

sociale de sănătate și Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, pentru

drepturile salariale realizate de agenții vamali, ca urmare a prestațiilor

vamale încasate de birourile vamale din structura Direcției Regionale Vamale

Interjudețene Brașov, în condițiile art. 1 lit. e) din O.G. nr. 17/1998.

Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi a României, prin sentința nr. 11 din 4 martie 2002, pronunțată în

dosarul nr. 6/2002, a admis în întregime actul de sesizare și a obligat

Direcția Generală a Vămilor, pentru Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov, să vireze suma de 638.201.117 lei reprezentând contribuția la Fondul

asigurărilor sociale de stat, cu majorări de întârziere în sumă de 830.511.720

lei la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma de 152.795.802 lei,

contribuția la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, cu majorări de

întârziere în sumă de 97.382.662 lei către C.N.A.S. București, respectiv suma

de 110.692.937 lei reprezentând contribuția la Fondul pentru plata ajutorului

de șomaj, cu majorări de întârziere, în sumă de 73.095.722 lei către A.N.O.F.P.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional Direcția Generală a Vămilor, susținând că

veniturile, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 17/1998, nu includ salariul brut,

deoarece nu sunt considerate sporuri la salariul de bază, nu sunt plătite din

credite bugetare deschise și repartizate cu această destinație; că orele

prestate de agentul vamal sunt remunerate din fondurile agentului economic, și

nu din cele proprii și nici nu reprezintă un adaos la salariul plătit din

fondul de salarii al instituției.

Pe cale din consecință nu sunt

datorate contribuțiile la Fondul de șomaj, contribuția pentru asigurări

sociale, contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Prin decizia nr. 321/2002 a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională, a fost respins recursul jurisdicțional

declarat de Direcția Generală a Vămilor, reținându-se că sentința este legală

și temeinică.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs în termen Direcția Generală a Vămilor, reinterând motivarea recursului

jurisdicțional.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate, Curtea constată că decizia atacată este legală și

temeinică.

Potrivit pct. b alin. (1) din Cap. I

al Precizărilor privind aplicarea Legii nr. 49/1992, în vigoare în perioada

controlată, 1 septembrie 1998 – 30 iunie 2000, contribuția asupra asigurărilor

sociale de stat se datorează de persoanele juridice și fizice asupra câștigului

brut realizat de salariații acestora, încadrați cu contract de muncă, încheiat

pe durată nedeterminată sau determinată, indiferent de forma de salarizare

utilizată și de forma de proprietate.

Legea nr. 19/2000 prevede la art. 24

alin. (1) că „baza de calcul la care angajatorul datorează contribuția de

asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute realizate de

asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. VI.

”

Atât Legea nr. 59/1992, cât și Legea

nr. 19/2000, fac vorbire de „câștig brut realizat” și de „fond total de salarii

brute lunare realizate de asigurați”, ca reper în calcularea contribuției de

asigurări sociale datorate de angajator.

Veniturile obținute de la

declaranții vamali, care solicită depunerea declarației vamale în detaliu, în

afara zilelor și orelor de lucru, reprezentând dublul salariului tarifar orar

cuvenit agentului vamal, reprezintă tot venituri de natură salarială, și față

de dispozițiile imperative ale legii nu pot fi exceptate de la plata

contribuției de asigurări sociale.

Faptul că aceste sume sunt

gestionate de Direcția Generală a Vămilor în regim extrabugetar, nu exonerează

recurenta de la plata contribuției de asigurări sociale.

În privința contribuției la

asigurări sociale de sănătate, Legea nr. 145/1997, Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 2288/1997, Ordinul C.N.A.S. nr. 74/2000 și Norma C.N.A.S. din 19

martie 1999, fac referire tot la fondul de salarii ca bază de calcul a acestei

contribuții. Potrivit acestor reglementări, prin fond de salarii asupra căruia

se calculează contribuția de asigurări de sănătate, se înțelege suma

veniturilor în bani sau în natură obținute de o persoană fizică pentru munca

presată în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile,

indiferent de perioada la care se referă.

Rezultă că și drepturile bănești

realizate și primite de angajații prestatori de servicii, în sensul

dispozițiilor art. 1 lit. e) din O.G. nr. 17/1998, intră în sfera veniturilor

obținute, în raport cu care se calculează contribuția de asigurări de sănătate.

Referitor la contribuția datorată

Fondului pentru plata ajutorului de șomaj de către recurentă, art. 22 din Legea

nr. 1/1991, republicată, stabilește că procentul de 5% se aplică asupra fondului

de salarii, realizat lunar în valoare brută. În același sens sunt și

dispozițiile Legii nr. 145/1998.

Față de dispozițiile legale

menționate, rezultă că recurenta datora contribuția de 5% la Fondul pentru

plata ajutorului de șomaj, având ca bază de calcul fondul de salarii realizat

lunar, în valoare brută.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat.

Precizările recurentei în sensul că

M.M.S.S. și C.N.A.S. s-au exprimat în sensul că Direcția Generală a Vămilor nu

are obligația plății contribuțiilor la Fondul asigurărilor sociale de stat,

Fondul asigurărilor de sănătate și Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, în

ce privește sumele supuse discuției, nu sunt relevante și nu pot influența

soluționarea pricinii, fiind neconforme cu legea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, împotriva deciziei nr. 321 din 18 iunie 2002 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 mai 2003.