ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3662/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 februarie 2002, A.N.C.M. a cerut anularea dispoziției nr. 47 din 5 februarie 2002 a Primăriei Municipiului Turnu-Măgurele și obligarea acestei entități, pârâtă în proces, să identifice imobilul care a format obiectul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1594/1997 și pe deținătorul bunului, în vederea retrocedării în natură, conform Legii nr. 10/2001. Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 1612 din 10 iunie 2002, a respins, ca nefondată, acțiunea. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 410 din 23 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că existența imobilului și a dreptului de proprietate invocat, nu au fost dovedite.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că elementele de identificare a dreptului invocat, rezultă din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1594/1997, situație în care fără temei i-a fost respinsă cererea [fondată pe dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2), precum și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2000]. A conchis că refuzul pârâtei a avut drept consecință pierderea termenului prevăzut de art. 22 din lege, prelungit prin O.U.G. nr. 109 și nr. 145/2001. Recursul este nefondat. Mai întâi, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594/1957, având ca obiect exclusiv dispoziția de transformare a unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat, nu a reglementat modul de preluare a patrimoniului acestora.

Practic, acest act normativ nu are vreun element de identificare a dreptului, respectiv a bunului revendicat de reclamantă. Apoi, textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cere imperativ ca persoana îndreptățită să indice elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. Or, aceste elemente lipsesc cu desăvârșire din notificare și din cererea de chemare în judecată, situație în care textul art. 26 alin. (3) din lege care se referă doar la „identificarea unității deținătoare”, este fără aplicare în speță și nu poate întemeia soluția de admitere a acțiunii. Așa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.N.C.M. (UCECOM) împotriva deciziei 410 A/23 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.