ÎCCJ, decizie (scj.ro #82684)

Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr.10/2001.Condiția identificării imobilului trecut la stat Pentru a se beneficia de drepturile reglementate prin Legea nr.10/2001, cel interesat are obligația de a identifica imobilul prin notificarea ce urmează a adresa conform art.21 al legii, această obligație nerevenind persoanei chemată în judecată. Secția civilă, decizia nr.3662 din 26 septembrie 2003 La data de 9 februarie 2002, Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești a cerut anularea dispoziției nr. 47 din 5 februarie 2002 a Primăriei Municipiului Turnu-Măgurele și obligarea acestei entități, pârâtă în proces, să identifice imobilul care a format obiectul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1594/1997 și pe deținătorul bunului, în vederea retrocedării în natură, conform Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 1612 din 10 iunie 2002, a respins, ca nefondată, acțiunea. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 410 din 23 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că existența imobilului și a dreptului de proprietate invocat, nu au fost dovedite. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând în esență, că elementele de identificare a dreptului invocat, rezultă din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1594/1997, situație în care fără temei i-a fost respinsă cererea (fondată pe dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2, precum și art. 25 alin. 3 din Legea nr.10/2000). Recursul este nefondat.

Textul art. 21 alin. 2 din Legea nr.10/2001 cere imperativ ca persoana îndreptățită să indice elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. Or, aceste elemente lipsesc cu desăvârșire din notificare și din cererea de chemare în judecată, situație în care textul art. 26 alin. 3 din lege care se referă doar la „identificarea unității deținătoare”, este fără aplicare în speță și nu poate întemeia soluția de admitere a acțiunii. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594/1957, având ca obiect exclusiv dispoziția de transformare a unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat, nu a reglementat modul de preluare a patrimoniului acestora.

Practic, acest act normativ nu are vreun element de identificare a dreptului, respectiv a bunului revendicat de reclamantă. Așa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.