ÎCCJ, decizie (scj.ro #82684)

Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr.10/2001.Condiția

identificării imobilului trecut la stat

Pentru a se beneficia de

drepturile reglementate prin Legea nr.10/2001, cel interesat are obligația de a

identifica imobilul  prin notificarea ce urmează a adresa conform art.21

al legii, această obligație nerevenind persoanei chemată în judecată.

Secția

civilă, decizia nr.3662 din 26 septembrie 2003

La data de 9 februarie 2002, Asociația Națională a Cooperației

Meșteșugărești a cerut anularea dispoziției nr. 47 din 5 februarie 2002 a

Primăriei Municipiului Turnu-Măgurele și obligarea acestei entități, pârâtă în

proces, să identifice imobilul care a format obiectul Hotărârii Consiliului de

Miniștri nr. 1594/1997 și pe deținătorul bunului, în vederea retrocedării în

natură, conform Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 1612 din

10 iunie 2002, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia

nr. 410 din 23 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu

motivarea că existența imobilului și a dreptului de proprietate invocat, nu au

fost dovedite.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs,

susținând în esență, că elementele de identificare a dreptului invocat, rezultă

din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1594/1997, situație în care

fără temei i-a fost respinsă cererea (fondată pe dispozițiile art. 26 alin. 1

și 2, precum și art. 25 alin. 3 din Legea nr.10/2000).

Recursul este nefondat.

Textul art. 21 alin. 2 din Legea nr.10/2001 cere imperativ ca

persoana îndreptățită să indice elementele de identificare a bunului imobil

solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. Or, aceste elemente lipsesc

cu desăvârșire din notificare și din cererea de chemare în judecată, situație

în care textul art. 26 alin. 3 din lege care se referă doar la „identificarea

unității deținătoare”, este fără aplicare în speță și nu poate întemeia soluția

de admitere a acțiunii.

Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594/1957, având ca obiect

exclusiv dispoziția de transformare a unor cooperative meșteșugărești în unități

productive de stat, nu a reglementat modul de preluare a patrimoniului

acestora. Practic, acest act normativ nu are vreun element de identificare a

dreptului, respectiv a bunului revendicat de reclamantă.

Așa

fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.