ÎCCJ, decizie (scj.ro #82320)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cererea

persoanei îndreptățite pentru despăgubiri prin echivalent.

Neidentificarea

imobilului.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod

abuziv de stat. Cererea persoanei îndreptățite pentru despăgubiri prin

echivalent.

Neidentificarea

imobilului.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat.

-

Cererea persoanei îndreptățite pentru despăgubiri prin

echivalent

-

Neidentificarea

imobilului.

Legea

nr

.

10/2001:

art

. 1,

art

. 23,

art

. 24.

Pentru  a putea trage o concluzie justă cu privire la raporturile

juridice și drepturile reciproce ale părților litigante, instanța are obligația

să elucideze caracteristica de bun identificat/identificabil al imobilului și

să procedeze la evaluarea acestuia.

Obligația legală generală de identificare și evaluare a imobilului este

obligatorie și este prevăzută de dispozițiile

art

. 1

și ale

art

. 24 alin. 1 din Legea

nr

.

10/2001.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 5161 din 14 iunie 2004

Curtea de Apel București, secția

a-IV-a

civilă prin decizia civilă nr.499 din 18 noiembrie 2003 evocând fondul- după

admiterea apelului și anularea sentinței civile

nr

.

367 din 26 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția

a-V-a

civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta

Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești

UCECOM

București și a obligat intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii

10/2001 pentru imobilul ce a aparținut sistemului cooperației meșteșugărești

respectiv – Cooperativa „Deservirea” situată în localitatea

Drăgăneștii

de Vede, Județul Teleorman.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că prin

H.C.M

.

nr.1594/2452/5 noiembrie 1954 purtând mențiunea „secret” s-a dispus

transformarea fără plată a unor cooperative meșteșugărești în unități

productive de stat – iar în anexa la legea amintită figurează și imobilul

arătat în cerere. Ca atare, s-a considerat a fi aplicabile dispozițiile

art

. 2

lit

. „e” din Legea

nr

. 10/2001, potrivit cărora sunt considerate imobile

preluate abuziv și imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor

acte normative

nepublicate

la data preluării în

Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial.

S-a mai reținut că la notificarea formulată în baza

art

.21 din Legea

nr

. 10/2001, primăria Drăgănești de

Vede, Teleorman a comunicat reclamantei că în urma verificărilor efectuate nu a

putut fi identificată clădirea menționată în notificare.

Față de răspunsul amintit s-a considerat că reclamanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 ce urmează să-i

fie acordate de către stat prin Ministerul Finanțelor Publice – în conformitate

cu dispozițiile

art

. 26 alin. 3 din aceeași lege.

Recursul declarat în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice, critică

soluția instanței de apel pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art.2

lit

. „e” și 26 alin.3 din Legea 10/2001. Se consideră că

instanța, în mod greșit a reținut că imobilul – Cooperativa „Deservirea” din

localitatea

Drăgăneștii

de Vede, Județul

Teleorman a aparținut reclamantei și că a fost preluat abuziv de către stat.

S-a mai arătat că în raport cu dispozițiile

art

. 26

alin.3 din Legea 10/2001, soluționarea pe fond a cauzei impunea un rol activ

din partea curții de apel în administrarea dovezilor necesare – inclusiv

expertiză de specialitate – pentru a trage o justă concluzie cu privire la

situația de fapt, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.

Recursul este fondat.

Instanța de apel, admițând apelul și judecând cauza pe fond, a admis cererea de

chemare în judecată formulată împotriva Statului Român – reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice – și l-a obligat la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în baza

art

. 26 alin.3

din Legea 10/2001 – în condițiile în care imobilul în litigiu nu a fost

identificat și evaluat.

Or, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea 20/2001 – situat în Capitolul

I Dispoziții generale legii amintite – „imobilele preluate abuziv de stat

se restituie de regulă în natură...”; se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent – se arată în alin.2 al textului arătat – doar „în cazurile în care

restituirea în natură nu este posibilă”.

Semnificația juridică a normelor legale sus-menționate nu poate fi alta decât

aceea că identificarea imobilului este obligatorie în toate cazurile de

restituire întemeiate pe Legea 10/2001.

Obligația legală generală de evaluare a imobilului este prevăzută de dispozițiile

art.24 alin.1 din lege în raport cu care „dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, după caz deținătorul imobilului este obligat ca,

prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de

art.23 alin.1, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.

Ca atare, pentru a fi putut trage o concluzie justă cu privire la raporturile

juridice și drepturile reciproce ale părților litigante instanța era obligată

să elucideze caracteristica de bun identificat/identificabil al imobilului în

cauză și să procedeze la evaluarea acestuia.

Față de cele arătate mai sus, s-a admis recursul, casându-se decizia atacată și

s-a trimis cauza pentru

rejudecare

în apel la aceeași

instanță.