ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1609/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de S.L. împotriva sentinței civile nr.488 din 12 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Ministerul de Interne prin consilierul juridic B.A.,

lipsind recurentul reclamant S.L.

Procedura completă.

S-a referit de către

magistratul asistent că prin notele depuse la 2 aprilie 2003 recurentul S.L. a

invocat excepția  necompetenței instanței de contencios administrativ în

soluționarea litigiului de față și a solicitat declinarea la Curtea de Apel

București, Secția conflicte de muncă.

Consilierul juridic B.A. a

susținut că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Cluj, fiind

atacat ordinul emis de ministrul de interne, de trecere în rezervă a

recurentului reclamant.

Având cuvântul cu privire

la recurs a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr.488/2002 pronunțată la  data de 12 noiembrie 2002 în dosarul nr.4782/2002 Curtea

de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea

formulată de reclamantul S.L. împotriva Ministerului de Interne pentru anularea

Ordinului nr.11/01305 emis la data de 30 aprilie 1997 de conducerea acestui

minister și obligarea la plata de daune materiale.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că există autoritate de lucru judecat, o

cerere identică fiind soluționată prin sentința civilă nr.402 din 28 noiembrie

2000 pronunțată de aceeași instanță, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului, prin decizia nr.3015 din 8 octombrie 2001 pronunțată de Secția

contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs reclamantul, invocând prevederile art.304 pct.3 și 4 din C. proc.

civ., susținând, deci, că instanța de fond a încălcat competența altei instanțe

și, respectiv a depășit atribuțiile puterii judecătorești, neținând cont de

cererea de strămutare a dosarului.

În cererea ulterioară

depusă la dosar, recurentul și-a precizat primul motiv de recurs susținând că

soluționarea cauzei în primă instanță aparține Curții de Apel București, Secția

pentru conflicte de muncă.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat că

obiectul cauzei soluționate de Curtea de Apel îl constituie cererea de anulare

a Ordinului nr.11/01305 din 30 aprilie 1997 prin care Ministerul de Interne a

dispus trecerea în rezervă a recurentului reclamant, acest ordin constituind un

act administrativ emis de  un organ central al administrației publice.

Or, în conformitate cu

prevederile art.3 pct.1 din Codul de proc. civ., curțile de apel sunt

instanțele care soluționează procesele și cererile în materie de contencios

administrativ privind actele  autorităților și instituțiilor centrale, astfel

că primul motiv invocat nu este întemeiat.

Nici al doilea motiv nu

este întemeiat, Curtea de Apel soluționând cauza în primă instanță în

conformitate și în limitele prevederilor Legii nr.29/1990 privind contenciosul

administrativ.

În ceea ce privește

referirea la o cerere de strămutare a judecării dosarului nr.782/2002,

recurentul nu a probat că s-ar fi  dispus o astfel de măsură, iar la Secția de contencios

administrativ a  Curții Supreme de Justiție, la numărul indicat 4594/2002 nu

există nici o înregistrare.

Astfel fiind, pentru

considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de S.L. împotriva sentinței civile nr.488/2002 din 12 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2003.