ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 69 din 26

septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Conturi a României, în compunerea

prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a fost admisă cererea de

reexaminare formulată de Compartimentul de Control Financiar de pe lângă Camera

de Conturi a județului Dâmbovița împotriva soluției nr. 13315/2000 a

Procurorului General Financiar  prin care s-a respins plângerea formulată

împotriva soluției de clasare nr. 129/45 D/2000.

Prin aceeași decizie a fost sesizat

Colegiul jurisdicțional Dâmbovița, cu judecarea în primă instanță a faptelor și

persoanelor prevăzute în procesul-verbal de control nr. 202 din 31 mai 2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, pe de o parte, că organul de control financiar are calitate

procesuală activă pentru a formula cererea de reexaminare, iar pe de altă

parte, că existența sau inexistența abaterilor financiare se stabilesc în urma

judecării în fața Curții de Conturi.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs, în termen legal, Procurorul General Financiar.

În motivarea recursului, recurentul

a susținut, în esență, că, în mod greșit  s-a respins excepția lipsei calității

procesuale active a Compartimentului de Control Financiar și că instanța a

interpretat restrictiv dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,

deoarece Procurorul Financiar care a clasat cauza, a motivat inexistența

prejudiciului de 69.553.343 lei.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește calitatea

procesuală activă a organului de control financiar, în speță Compartimentul de

Control Financiar al Camerei de Conturi Dâmbovița, de a formula cerere de

reexaminare, Curtea urmează a reține în raport de dispozițiile art. 39 alin.

(1) din Legea nr. 94/1992 republicată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, „împotriva soluției

procurorului general financiar, organul de control și părțile interesate pot

face cerere de reexaminare în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Anterior modificării acestui text

de lege, prin Legea nr. 77/2002, practica Curții Supreme de Justiție a fost în

același sens, așa cum rezultă din soluțiile pronunțate prin care s-a constatat

că organele de control pot formula cereri de reexaminare. În acest fel s-a

anticipat și, ulterior, s-a confirmat prin Legea nr. 94/1992 legalitatea

acestor soluții.

Cât privește cel de-al doilea motiv

de recurs care vizează aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 97 alin.

(2) din Legea nr. 94/1992, în mod legal Curtea de Conturi a sesizat Colegiul

jurisdicțional, singurul competent să stabilească pe baza unor probe

administrate în contradictoriu cu toate părțile, existența sau inexistența

prejudiciului inițial constatat.

Faptul că rezoluția de clasare se

motivează în condițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 92/1994, nu înseamnă că

Procurorul Financiar se substituie instanței competente să judece abaterile

financiare.

În consecință, în raport de cele

mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva

deciziei nr. 69 din 26 septembrie 2001 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.