ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 70/2001, pronunțată de Curtea de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de Compartimentului de Control Financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Dâmbovița, împotriva soluției nr. 13314/2000 a Procurorului general financiar, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva soluției de clasare nr. 128/44/D/2000.

Prin aceiași decizie a fost sesizat Colegiul jurisdicțional Dâmbovița, cu judecarea în primă instanță a faptelor și persoanelor prevăzute în procesul-verbal de control nr. 350 din 31 mai 2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut pe de o parte că organul de control financiar are calitate procesuală activă, pentru a formula cerere de reeaxaminare, iar pe de altă parte, că existența sau inexistența abaterilor financiare se stabilesc în urma judecării în fața Curții de Conturi. Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal, Procurorul general financiar. În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a Compartimentului de Cntrol Financiar și că instanța a interpretat restrictiv dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, deoarece Procurorul financiar care a clasat cauza, a motivat inexistența prejudiciului de 92.544.697 lei.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: În ceea ce privește calitatea procesuală activă a organului de control financiar, în speță Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Dâmbovița, Curtea urmează a reține că în raport cu dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 77/2002, pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, „împotriva soluției Procurorului general financiar, organul de control și părțile interesate pot face cereri de reexaminare în termen de 30 de zile de la comunicare”. Anterior modificării acestui text de lege, prin Legea nr. 77/2002, practica Curții Supreme de Justiție a fost în același sens, așa cum rezultă din soluțiile prin care s-a constatat că organele de control pot formula cereri de reexaminare.

În acest fel s-a anticipat și ulterior, s-a confirmat prin Legea nr. 94/1992, legalitatea acestor soluții. Cât privește cel de al doilea motiv de recurs care vizează aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1994, în mod legal Curtea de Conturi a sesizat Colegiul jurisdicțional, singurul competent să stabilească pe baza unor probe administrate în contradictoriu cu toate părțile, existența sau inexistența prejudiciului inițial constatat. Faptul că rezoluția de clasare se motivează în condițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 92/1994, nu înseamnă că Procurorul financiar se substituie instanței competente să judece abaterile financiare. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 70 din 26 septembrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.