ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
contestația în anulare formulată de S S P împotriva deciziei
nr.4876 din 19 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție -
Secția comercială.
La apelul nominal s-a
prezentat intimata SC „R.”SA București prin avocat, lipsind
contestatoarea.
Procedura legal
îndeplinită.
S-a referit de către
magistratul asistent că cererea este timbrată legal, declarată
și motivată în termen, după care, Curtea, a acordat cuvântul pe
fond.
Intimata prin reprezentant,
a pus concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației.
C U R T E A
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S S P a chemat în judecată pe pârâta SC „R.” SA
pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii 120/24
martie 1998 pronunțată de Tribunalul de Justiție
Administrativă din Domasa, dar și a hotărârii 13/28 februarie
1994 pronunțată de Tribunalul Superior Administrativ din Republica
Arabă Siriană.
Tribunalul București,
prin sentința civilă nr.824 din 22 februarie 1999, a admis
excepția prescripției dreptului de a cere exequaturul
hotărârilor menționate, soluție rămasă definitivă
prin decizia civilă 1017 din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel
București, care a anulat ca netimbrat apelul reclamantei.
Curtea Supremă de
Justiție, prin decizia 7583 din 13 decembrie 2001, a admis recursul
reclamantei și a casat cu trimitere spre rejudecare cauza întrucât
instanța de apel s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor
de procedură privind citarea părților.
În rejudecare, curtea de
apel a respins ca nefondată cererea reclamantei, prin decizia civilă
82 din 3 aprilie 2002, decizie menținută de Instanța
Supremă, care a constatat nul recursul declarat.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri, reclamanta a introdus contestație în anulare,
motivând că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale,
constând în stabilirea eronată a situației de fapt.
Astfel, contestatoarea
susține că termenul de recurs, este un termen procesual, susceptibil
de suspendare și întrerupere iar în situația concretă,
comunicarea actului s-a efectuat la 24 aprilie 2002 iar în intervalul scurs
s-au intercalat datele de 1-3 mai, zile declarate sărbătoare
legală, când termenul de recurs s-a întrerupt.
Contestația în anulare
este nefondată și va fi respinsă.
Caracterizată ca o
cale extraordinală de atac, de retractare, contestația în anulare
este deschisă numai pentru cazurile prevăzute de art.317-318 cod
procedură civilă și urmărește anularea
hotărârilor irevocabile, la pronunțarea cărora nu s-au observat
neregularități procedurale sau soluția este rezultatul unor erori
materiale.
Termenele procedurale sunt
perioade de timp înăuntrul cărora trebuiesc îndeplinite unele acte de
procedură, iar modul de calcul este prevăzut în art.101 și 102
cod procedură civilă.
Legea a dispus astfel, ca
termenul ,care se sfârșește într-o zi de sărbătoare
legală sau când serviciul este suspendat, să se prelungească
până la sfârșitul primei zi de lucru următoare, fără a
distinge alte aspecte în curgerea acestuia.
Întreruperea de care face
vorbire contestatorul nu este prevăzută în textele de lege
enunțate, iar interpretarea dată se referă la termenele de drept
matrial.
De aceea instanța de
recurs, constată că termenul în care s-au depus motivele care stau la
baza căii de atac exercitate a fost depășit, a făcut
aplicația dispozițiilor art.306 cod procedură civilă.
Nefiind o
greșeală materială, rezultatul dat de instanța de recurs,
contestație în anulare este nefondată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondată, contestația în anulare formulată de S S P împotriva
deciziei nr.4876 din 9 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție –
Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 21 martie 2003.