ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de S S P împotriva deciziei nr.4876 din 19 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția comercială. La apelul nominal s-a prezentat intimata SC „R.”SA București prin avocat, lipsind contestatoarea. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că cererea este timbrată legal, declarată și motivată în termen, după care, Curtea, a acordat cuvântul pe fond. Intimata prin reprezentant, a pus concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S S P a chemat în judecată pe pârâta SC „R.” SA pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii 120/24 martie 1998 pronunțată de Tribunalul de Justiție Administrativă din Domasa, dar și a hotărârii 13/28 februarie 1994 pronunțată de Tribunalul Superior Administrativ din Republica Arabă Siriană.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr.824 din 22 februarie 1999, a admis excepția prescripției dreptului de a cere exequaturul hotărârilor menționate, soluție rămasă definitivă prin decizia civilă 1017 din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel București, care a anulat ca netimbrat apelul reclamantei. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia 7583 din 13 decembrie 2001, a admis recursul reclamantei și a casat cu trimitere spre rejudecare cauza întrucât instanța de apel s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor de procedură privind citarea părților. În rejudecare, curtea de apel a respins ca nefondată cererea reclamantei, prin decizia civilă 82 din 3 aprilie 2002, decizie menținută de Instanța Supremă, care a constatat nul recursul declarat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a introdus contestație în anulare, motivând că dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, constând în stabilirea eronată a situației de fapt. Astfel, contestatoarea susține că termenul de recurs, este un termen procesual, susceptibil de suspendare și întrerupere iar în situația concretă, comunicarea actului s-a efectuat la 24 aprilie 2002 iar în intervalul scurs s-au intercalat datele de 1-3 mai, zile declarate sărbătoare legală, când termenul de recurs s-a întrerupt. Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă. Caracterizată ca o cale extraordinală de atac, de retractare, contestația în anulare este deschisă numai pentru cazurile prevăzute de art.317-318 cod procedură civilă și urmărește anularea hotărârilor irevocabile, la pronunțarea cărora nu s-au observat neregularități procedurale sau soluția este rezultatul unor erori materiale.

Termenele procedurale sunt perioade de timp înăuntrul cărora trebuiesc îndeplinite unele acte de procedură, iar modul de calcul este prevăzut în art.101 și 102 cod procedură civilă. Legea a dispus astfel, ca termenul ,care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, să se prelungească până la sfârșitul primei zi de lucru următoare, fără a distinge alte aspecte în curgerea acestuia. Întreruperea de care face vorbire contestatorul nu este prevăzută în textele de lege enunțate, iar interpretarea dată se referă la termenele de drept matrial. De aceea instanța de recurs, constată că termenul în care s-au depus motivele care stau la baza căii de atac exercitate a fost depășit, a făcut aplicația dispozițiilor art.306 cod procedură civilă.

Nefiind o greșeală materială, rezultatul dat de instanța de recurs, contestație în anulare este nefondată și va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de S S P împotriva deciziei nr.4876 din 9 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția Comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 martie 2003.