ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1470/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile

nr.465 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal au lipsit

atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, precum și

intimata-reclamantă C. S. F. M.

Procedura completă.

S-a referit că recurenta a

solicitat judecarea recursului în absența sa (fila 3).

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6.09.2002, reclamanta C.S.F. M. a solicitat anularea hotărârii nr.1133/

19.07.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj –

Secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința civilă

nr.465/ 30.10.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.1133/

19.07.2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat

pentru perioada 10.09.1941 – 6.03.1945, să-i acorde drepturile corespunzătoare,

începând cu data de 1.08.2002 și a obligat pârâta la 500.000 lei cheltuieli

dejudecată către reclamantă.

Hotărând astfel, instanța

de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10.09.1941, când părinții

săi erau refugiați din motive etnice, și a dobândit prin naștere statutul de

refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe

și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii,

solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că

instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr.189/2000 și ale Hotărârii

Guvernului nr.127/2002, care prevăd expres și limitativ categoriile de persoane

în drept să li se recunoască statutul de refugiat din motive etnice. Față de

împrejurarea că intimata s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi de

la Cluj la Sibiu, recurenta a arătat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile

prevăzute în actele normative sus menționate pentru că, intimata nu și-a

schimbat domiciliul din localitatea Sibiu unde a fost născută, iar în această

localitate, nu a suferit persecuții din motive etnice.

De asemenea, recurenta a

susținut că hotărea atacată s-a întemeiat greșit pe dispozițiile art.100 Codul

familiei, art.8 și art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954, care nu au legătură

cu fondul pricinii și care, nu erau în vigoare în perioada indicată de intimată

prin acțiune.

Recursul este nefondat și

va fi respins pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al

minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește

statornic.

Fiind născută după data la

care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din Cluj, ca localitate

de domiciliu în Sibiu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu

legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de

identificare a persoanei.

Strămutarea din motive

etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat

până la 6.03.1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă

localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o

locuință statornică sau principală.

În atare situație, instanța

de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii

nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 10.09.1941, intimata a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este

nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel de-al doilea motiv de

casare este de asemenea nefondat, constatându-se că dreptul intimatei a fost

recunoscut în temeiul Legii nr.189/2000 și nu prin aplicarea dispozițiilor

art.100 din Codul familiei sau art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954, astfel

încât nu este relevant în cauză faptul că, aceste ultime prevederi legale au

intrat în vigoare după data nașterii intimatei și după încetarea perioadei de

strămutare a sa într-o altă localitate.

Pentru considerentele

expuse și constatând că, potrivit art.304 și 304

1

Cod procedură

civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca

nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.465 din 30

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.