ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

februarie 1998, reclamanta SC L., cu sediul în Clichy – Franța, a chemat în

judecată pe pârâta I.C.E.C. – S.C.C.A.- București pentru a fi obligată la plata

sumei de 93.390 franci francezi, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate

acesteia și neachitate, plus 3.308 franci cu titlu de penalități, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a livrat pârâtei o cantitate de produse cosmetice care n-au fost

vândute și pentru care s-a refuzat plata prețului ca și modalitatea de

compensare propusă de firma reclamantă.

Prin „notele scrise”, depuse la 26

octombrie 1998, reclamanta a confirmat că pârâta i-a restituit un lot din

produsele cosmetice, așa încât pretențiile sale sunt de 91.950 franci francezi,

reprezentând contravaloare mărfuri, plus 3.308 franci francezi dobândă și

6.051.294 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4465 din 26

octombrie 1998 Tribunalul București, secția comercială a admis în parte cererea

reclamantei SC L. Clichy – Franța, iar pârâta I.C.E.C. - S.C.C.A. București a

fost obligată să-i plătească suma de 91.950 franci francezi, reprezentând contravaloarea

mărfurilor livrate și neachitate, plus 5.772.170 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, a fost respins capătul de

cerere privind plata dobânzii comerciale, ca nefondat.

Hotărârea instanței de fond a rămas

definitivă în baza deciziei nr. 380 din 4 februarie 2000 a Curții de Apel

București, secția comercială, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei I.C.E.C. – S.C.C.A. București.

Cu actul înregistrat la 7 martie

2000, pârâta I.C.E.C. București a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe

care, ulterior, l-a motivat, susținând următoarele critici:

- în mod greșit instanța de apel a

apreciat că firma de avocatură, care a reprezentat-o pe reclamantă, nu a avut

mandat de a renunța să pretindă debitul restant;

- instanțele au pronunțat hotărâri

netemeinice, deoarece, dacă ar fi luat în considerare procura specială a firmei

reclamante, s-ar fi observat că aceasta reprezintă o recunoaștere a faptului că

mărfurile livrate erau expirate.

Recursul declarat de pârâtă este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă că,

între părți, s-a purtat corespondență cu privire la situația mărfurilor ce

formează obiectul procesului, dar, deși, adresele părților fac referire la o

eventuală rezolvare a litigiului pe cale amiabilă, un asemenea act nu a fost

încheiat.

Din acest punct de vedere, faxul

expediat, la 15 aprilie 1998, de către societatea de avocați care a reprezentat-o

pe reclamantă (dosarul de fond) nu poate fi interpretat ca o renunțare la

judecată, în sensul art. 246 C. proc. civ., această renunțare nefiind făcută în

fața instanței potrivit textului citat.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, pârâta a invocat și alte motive, prin care tinde să dovedească intenția

reclamantei de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, dar, atâta timp cât acestea

nu s-au concretizat într-un act de renunțare depus la instanță, toate aceste

susțineri, ca și cele legate de valabilitatea mandatului firmei de avocați,

sunt lipsite de relevanță.

Cât privește motivul legat de împrejurarea

că procura specială de la dosar ar fi obligat pe mandatarii firmei SC L. să

recunoască faptul că mărfurile erau expirate, acesta nu poate fi primit în

lipsa unui act care să concretizeze această situație.

De altfel, dacă firma franceză ar fi

avut această intenție, nu există nici un impediment ca să achite pârâtei contravaloarea

produselor cosmetice, ceea ce ar fi condus la stingerea litigiului.

Pentru aceste considerente, recursul

pârâtei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta I.C.E.C. – S.C.C.A.

București, împotriva deciziei nr. 380 din 4 februarie 2000, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 februarie 2003.