ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

O.E.L., în contradictoriu cu

Direcția de Muncă și Protecție Socială Vâlcea – Oficiul de Pensii, în prezent

Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a solicitat obligarea pârâtei să-i soluționeze

cererea pe care i-a înaintat-o la 29 noiembrie 2000, cu scrisoarea recomandată

nr. 4007 și să-i plătească daune conform art. 16 din Legea nr. 29/1990, a

contenciosului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a cerut pârâtei să-i trimită pensiile restante, cuvenite pentru

lunile noiembrie și decembrie 1997, ianuarie și octombrie 1998, mai și

septembrie 1999, prin mandat poștal obișnuit în care, la rubrica „loc pentru

corespondență”, să-i dea explicațiile necesare privind cuantumul pensiei pentru

fiecare lună menționată, dar pârâta nu i-a soluționat cererea.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 182/F-C din 3

decembrie 2001, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că nu sunt întrunite

cerințele Legii nr. 29/1990, încălcarea unui drept recunoscut de lege.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și admiterea acțiunii.

Se susține că pârâta a depus tardiv

întâmpinarea, astfel că aceasta a fost decăzută din dreptul de a depune probe,

greșit instanța și-a motivat soluția pe ele și a omis să se pronunțe cu privire

la primul capăt de cerere.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 114

1

alin.

(2) C. proc. civ., pârâtul are obligația să depună la dosar întâmpinare, cu cel

mai târziu 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată.

În speță, acest termen nu a fost

respectat conform art. 118 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în

termenul prevăzut de lege atrage numai decăderea pârâtului din dreptul de a mai

propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

În speță, prin întâmpinare nu s-au

propus probe, ci s-a formulat apărare de fondul cauzei, drept din care legea nu

l-a decăzut.

În consecință, primul motiv de

recurs este neîntemeiat, soluția pronunțată neîntemeindu-se pe probe aduse

printr-o întâmpinare depusă tardiv.

Reclamanta și-a precizat acțiunea,

în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la expedierea pensiei ce i se cuvine

pe lunile în litigiu, prin mandat poștal obișnuit cu explicații detailate care

să se facă la rubrica „loc pentru corespondență”, arătând că refuzul de a-i

satisface această cerere, este nejustificat.

Instanța, în mod legal, a reținut că

cererea este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are un drept recunoscut de

lege, astfel că refuzul pârâtei este justificat.

În conformitate cu dispozițiile art.

57 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

asistență socială, în vigoare la data introducerii acțiunii, pensia se depune

la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele beneficiarului, iar Normele

metodologice privind planificarea, finanțarea și plata pensiilor prevăd ca

lunar, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale emite

cupoanele de pensii (în care apar datele pretinse de reclamantă), care sunt

preluate de Poșta Română și le distribuie pensionarilor.

De aici, rezultă, așa cum bine a

reținut instanța, că nu pârâta face plata pensiei către reclamantă și că nici o

dispoziție legală nu o obligă să expedieze pensionarilor drepturile cuvenite în

modalitatea solicitată de reclamantă.

Urmează, deci, a se reține că nici

motivul de recurs privind omisiunea pronunțării cu privire la primul capăt de

cerere, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.

Având în vedere inexistența unor

motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu,

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va respins ca nefondat în

baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.E.L. împotriva

sentinței civile nr. 182/F-C din 3 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.