ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: O.E.L., în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială Vâlcea – Oficiul de Pensii, în prezent Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a solicitat obligarea pârâtei să-i soluționeze cererea pe care i-a înaintat-o la 29 noiembrie 2000, cu scrisoarea recomandată nr. 4007 și să-i plătească daune conform art. 16 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a cerut pârâtei să-i trimită pensiile restante, cuvenite pentru lunile noiembrie și decembrie 1997, ianuarie și octombrie 1998, mai și septembrie 1999, prin mandat poștal obișnuit în care, la rubrica „loc pentru corespondență”, să-i dea explicațiile necesare privind cuantumul pensiei pentru fiecare lună menționată, dar pârâta nu i-a soluționat cererea.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 182/F-C din 3 decembrie 2001, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 29/1990, încălcarea unui drept recunoscut de lege. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și admiterea acțiunii. Se susține că pârâta a depus tardiv întâmpinarea, astfel că aceasta a fost decăzută din dreptul de a depune probe, greșit instanța și-a motivat soluția pe ele și a omis să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere. Recursul este nefondat. Potrivit art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul are obligația să depună la dosar întâmpinare, cu cel mai târziu 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată.

În speță, acest termen nu a fost respectat conform art. 118 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage numai decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În speță, prin întâmpinare nu s-au propus probe, ci s-a formulat apărare de fondul cauzei, drept din care legea nu l-a decăzut. În consecință, primul motiv de recurs este neîntemeiat, soluția pronunțată neîntemeindu-se pe probe aduse printr-o întâmpinare depusă tardiv. Reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la expedierea pensiei ce i se cuvine pe lunile în litigiu, prin mandat poștal obișnuit cu explicații detailate care să se facă la rubrica „loc pentru corespondență”, arătând că refuzul de a-i satisface această cerere, este nejustificat.

Instanța, în mod legal, a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are un drept recunoscut de lege, astfel că refuzul pârâtei este justificat. În conformitate cu dispozițiile art. 57 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în vigoare la data introducerii acțiunii, pensia se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele beneficiarului, iar Normele metodologice privind planificarea, finanțarea și plata pensiilor prevăd ca lunar, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale emite cupoanele de pensii (în care apar datele pretinse de reclamantă), care sunt preluate de Poșta Română și le distribuie pensionarilor.

De aici, rezultă, așa cum bine a reținut instanța, că nu pârâta face plata pensiei către reclamantă și că nici o dispoziție legală nu o obligă să expedieze pensionarilor drepturile cuvenite în modalitatea solicitată de reclamantă. Urmează, deci, a se reține că nici motivul de recurs privind omisiunea pronunțării cu privire la primul capăt de cerere, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat. Având în vedere inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.E.L. împotriva sentinței civile nr. 182/F-C din 3 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.