ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, la 3 februarie 2004, M.I. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 292

din 28 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, solicitând casarea

acesteia, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii promovate de el, conform

Legii nr. 309/2002 și implicit, recunoașterea drepturilor sale conferite de

lege, întrucât a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Petentul a precizat în recursul

declarat, că în perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954 a prestat muncă în

construcții, la U.M. 04600 Ploiești, în cadrul detașamentelor de muncă.

Cu privire la recursul

declarat, petentul a precizat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor

pretenții pe care nu le-a cerut, respectiv acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 20 decembrie 1954 - 10 martie 1963.

A mai menționat recurentul,

că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

Din actele cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 292 din 28 noiembrie 2003,

a Curții de Apel Pitești, s-a respins acțiunea petentului.

Instanța de fond a reținut

că M.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru ca

printr-o nouă hotărâre să fie obligată pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Pitești, prin

sentința civilă nr. 30/F/C/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 488/2002,

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să

se stabilească drepturile reclamantului, prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 23 iulie 1951 - 23 iulie 1954.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel Pitești a reținut că reclamantul îndeplinește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Prin decizia nr. 2923 din 30

septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a casat sentința nr.

30/F-C din 17 februarie 2003, a Curții de Apel Pitești și a trimis cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

S-a avut în vedere faptul că

trebuia dovedit în raport cu constatările pârâtei, dacă U.M. 04600, la care a

efectuat stagiul militar, reclamantul, poate fi asimilată detașamentelor de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Rejudecând cauza, instanța

de fond a reținut că pârâta, prin hotărârea nr. 488 din 10 decembrie 2002

(revizuită), a admis cererea formulată de reclamant și a constatat că perioada

23 iulie 1951 - 23 iulie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr.

309/2002 și a dispus ca drepturile prevăzute de acest act normativ, să-i fie

acordate, începând de la 1 octombrie 2002.

De precizat că, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că această hotărâre, nr. 488 din 10 decembrie

2002 (revizuită), nu a fost comunicată petentului, de către Casa Județeană de

Pensii Vâlcea.

Înalta Curte de Casație și

Justiție mai constată că în mod greșit și fără a avea legătură cu obiectul

cauzei, Curtea de Apel Pitești a reținut în considerentele hotărârii atacate,

în cauză că „pretențiile reclamantului, prin care solicită acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 20 decembrie 1954

- 10 martie 1963, sunt nefondate, deoarece acest interval de timp nu formează art.

1 din Legea nr. 309/2002”.

Ca atare, Curtea de Apel

Pitești a respins acțiunea reclamantului.

Hotărârea este nelegală, iar

recursul declarat de M.V. va fi admis în condițiile art. 312 C. proc. civ.

Hotărârea nr. 488 din 10

decembrie 2002, revizuită, a Casei Județene de Pensii Vâlcea privind acordarea

către petent, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23

iulie 1951 - 23 iulie 1954, urmează a fi comunicată administrativ de Casa

Județeană de Pensii Vâlcea, fiind un act administrativ individual ce privește

pe petent și produce efecte juridice.

Cât privește mențiunea din

considerentele sentinței nr. 292 din 28 noiembrie 2003, a Curții de Apel

Pitești, privind o perioadă de timp pentru care petentul nu a solicitat

aplicarea Legii nr. 309/2002, prin admiterea recursului de față, hotărârea

Curții de Apel Pitești a fost desființată, astfel încât este nerelevantă pentru

soluționarea situației petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.I. împotriva sentinței civile nr. 292/F-C din 20 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Obligă pârâta să comunice

reclamantului, hotărârea revizuită nr. 488 din 10 decembrie 2003 și să execute

această hotărâre.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2005.