ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 mai

2003, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Vâlcea, recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

motivând că în perioada 1953 – 1956 a satisfăcut stagiul militar în cadrul

M.F.A. Construcții.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 150/F-C din 23

iunie 2003, după ce în prealabil a pus în discuție, din oficiu, excepția autorității

de lucru judecat, a respins cererea reclamantului.

În considerentele sentinței s-a

reținut că reclamantul a mai formulat o acțiune, cu același obiect, împotriva

aceleiași pârâte, care a fost soluționată prin sentința nr. 139/F-C din 11

iunie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Împotriva sentinței nr. 150/2003 a

Curții de Apel Pitești, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că

în perioada 30 martie 1953 – 28 martie 1956 a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, lucrând la Lugoj și Caracal, ca faianțar, astfel că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de a i se

acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Examinând hotărârea atacată în

raport cu motivele de recurs invocate, cu actele dosarului și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat și urmează a fi

admis, în sensul și pentru considerentele ce urmează.

Din actele dosarului rezultă că

într-adevăr, la data de 5 mai 2003, M.I. a formulat contestație împotriva

hotărârii nr. 1075/2003 a Casei Județene de Pensii Vâlcea, solicitând anularea

acesteia și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, acțiune care a fost respinsă ca nefondată, prin sentința nr. 139/F-C

din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Însă, la data pronunțării hotărârii

atacate cu recursul de față, hotărârea nr. 139/2003 a Curții de Apel Pitești nu

avea caracter irevocabil, pentru a se putea reține în cauză excepția

autorității de lucru judecat.

Cu privire la fondul cauzei se

reține că în conformitate cu prevederile Legii nr. 309/2002, privind

recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961, stabilirea drepturilor se face pe baza mențiunilor înscrise în livretul

militar, a relațiilor comunicate de U.M. 0245 Pitești sau Centrelor militare

județene.

Din copia livretului militar al

recurentului-reclamant rezultă că în perioada 30 martie 1953 – 28 martie 1956,

acesta a prestat muncă în detașamentele de muncă din localitățile Lugoj și

Caracal.

În atare situație, refuzul pârâtei

de a-i recunoaște beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru acest interval, pe motivul că din verificarea actelor depuse (livretul

militar, certificatul de naștere, buletinul de identitate, certificatul de

căsătorie) „nu se confirmă cele solicitate”, este nefondat.

Prin urmare, față de cele ce preced,

se constată că recursul este întemeiat și va fi admis, se va modifica sentința

atacată și în fond, se va admite acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr.

1075/2003 a Casei Județene de Pensii Vâlcea și obligării pârâtei să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30

martie 1953 – 28 martie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.

împotriva sentinței civile nr. 150/F/C din 23 iunie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul M.I. Anulează hotărârea nr. 1075/2003

emisă de Casa Județeană de Pensii Vâlcea și obligă pe pârâtă să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 309/2002, pentru

perioada 30 martie 1953 – 28 martie 1956, începând cu data de 1 septembrie

2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.