ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 iulie 2003, la Curtea de Apel Pitești, reclamantul D.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 2164 din 12 mai 2003, emisă de

pârâtă, motivând că în mod greșit i-a fost respinsă cererea, constatându-se că

perioada 30 iulie 1954 - 1 decembrie 1956 nu se încadrează în prevederile art. 1

din Legea nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 233/FC din

13 octombrie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului, reținând în esență că în perioada 30 iulie 1954 - 1 decembrie 1956,

reclamantul a efectuat stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții, și nu într-un detașament de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul D.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut în

esență, că a fost încorporat la 30 iulie 1954, la Ministerul Forțelor Armate - Construcții și lăsat la vatră, la data de 1 decembrie 1956,

conform livretului militar, iar în toată această perioadă a lucrat ca muncitor

în construcții, motiv pentru care este îndreptățit să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege, și anume:

să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 -

1956, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii.

Or, în cauză,

recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar pe cale de consecință, Curtea

constată că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a

interpretat în mod judicios prevederile legii.

Conform dispozițiilor art. 312

alin. (1) teza a II-a Cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.V. împotriva sentinței civile nr. 233/F-C din 13 octombrie 2003 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2005.