ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 iulie 2003, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru a redispune anularea hotărârii nr. 2163 din 12 mai 2003, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar la o unitate de construcții din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și prin urmare, în mod greșit pârâta, i-a respins cererea. Precizează că în livretul său militar, în mod eronat s-a făcut mențiunea M.F.A. Construcții. Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, copia hotărârii atacate, livretul militar în copie, alte acte.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 314 F/CONT din 19 decembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.I. Hotărând astfel, instanța a reținut că: Prin hotărârea nr. 2163 din 12 mai 2003, Casa Județeană de Pensii Vâlcea a respins cererea reclamantului, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, cetățenii români care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, au dreptul la o indemnizație lunară neimpozabilă și alte facilități. Unitățile care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, sunt precizate în tabelul întocmit de Arhivele Naționale.

Din copia livretului militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 7 august 1951 - 6 august 1954, la o unitate militară aparținând M.F.A. Construcții. Această unitate militară nu a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Până la data pronunțării, reclamantul nu a putut să dovedească susținerea potrivit căreia această mențiune din livretul militar, constituie o eroare. Concluzionând că prin hotărârea atacată, reclamantului nu i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, D.I., susținând în esență, că a solicitat instanței, suspendarea cauzei, până la stabilirea situației sale speciale care clarifică legalitatea acordării drepturilor sale în mod uniform.

Instanța a respins această cerere, astfel că răspunsul de la Centrul Militar Județean Vâlcea s-a expediat abia pe 5 ianuarie 2004, deși în motivarea hotărârii s-a reținut greșit că pe data de 19 decembrie 2003, reclamantul primise răspunsul, însă nu l-a depus la dosar. Recursul este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că probele administrate în cauză nu sunt concludente, urmând a se completa probatoriile și a se stabili dacă unitatea în care reclamantul a efectuat stagiul militar, ca soldat neinstruit, „mână de lucru”, a aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii. În consecință, recursul urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și a se trimite, spre rejudecare, instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.I. împotriva sentinței nr. 314/F din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.