ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 29 iulie 2003, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Vâlcea, pentru a redispune anularea hotărârii nr. 2163 din

12 mai 2003, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar la o unitate de construcții

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și prin urmare, în mod

greșit pârâta, i-a respins cererea. Precizează că în livretul său militar, în

mod eronat s-a făcut mențiunea M.F.A. Construcții.

Pentru dovedirea acțiunii,

reclamantul a depus la dosar, copia hotărârii atacate, livretul militar în

copie, alte acte.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 314 F/CONT din 19

decembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.I.

Hotărând astfel, instanța a

reținut că:

Prin hotărârea nr. 2163 din

12 mai 2003, Casa Județeană de Pensii Vâlcea a respins cererea reclamantului,

cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 309/2002, cetățenii români care au efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961, au dreptul la o indemnizație lunară neimpozabilă și alte

facilități.

Unitățile care au aparținut

Direcției Generale a Serviciului Muncii, sunt precizate în tabelul întocmit de

Arhivele Naționale.

Din copia livretului militar

rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 7 august 1951 -

6 august 1954, la o unitate militară aparținând M.F.A. Construcții.

Această unitate militară nu

a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Până la data pronunțării,

reclamantul nu a putut să dovedească susținerea potrivit căreia această

mențiune din livretul militar, constituie o eroare.

Concluzionând că prin

hotărârea atacată, reclamantului nu i-a fost încălcat un drept recunoscut de

lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, D.I., susținând în esență, că a solicitat instanței,

suspendarea cauzei, până la stabilirea situației sale speciale care clarifică

legalitatea acordării drepturilor sale în mod uniform.

Instanța a respins această

cerere, astfel că răspunsul de la Centrul Militar Județean Vâlcea s-a expediat abia pe 5 ianuarie 2004, deși în motivarea hotărârii s-a reținut greșit că pe

data de 19 decembrie 2003, reclamantul primise răspunsul, însă nu l-a depus la

dosar.

Recursul este fondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, rezultă că probele administrate în cauză nu sunt

concludente, urmând a se completa probatoriile și a se stabili dacă unitatea în

care reclamantul a efectuat stagiul militar, ca soldat neinstruit, „mână de

lucru”, a aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și a se trimite, spre rejudecare,

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.I. împotriva sentinței nr. 314/F din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2005.