ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 196/F-C pronunțată la data de 22 septembrie 2003 în dosarul nr. 3962/2003, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Z.P., pentru anularea hotărârii nr. 4083 din 3 iunie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Vâlcea. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență că actul administrativ atacat este legal și temeinic, reclamantul neîndeplinind condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, el efectuând stagiul militar în cadrul unei unități militare, iar nu într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând că prin pronunțarea acesteia a fost confirmată o mare nedreptate făcută de autoritatea administrativă competentă, el efectuând stagiul militar prin muncă, astfel că ar trebui să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de aceste drepturi, numai persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul acestei direcții generale.

Or, în cauză, așa cum rezultă din copiile xeroxate ale livretului militar, recurentul-reclamant și-a satisfăcut stagiul militar în perioada 5 iunie 1958 - 25 iunie 1960, în cadrul unei unități militare: U.M. 01789 aparținând fostului Minister al Forțelor Armate, fiind instruit pentru „arma geniu”. Astfel fiind, în mod judicios a apreciat instanța de fond că recurentul-reclamant nu a satisfăcut stagiul militar în condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și nu poate beneficia de drepturile recunoscute și acordate prin acest act normativ. În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, soluția instanței de fond și actul administrativ fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.P. împotriva sentinței civile nr. 196/F-C din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2004.