ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 20 iunie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC P. SA Bistrița a

solicitat anularea deciziei nr. 814 din 30 mai 2001 a Ministerului finanțelor

Publice, prin care s-a dispus desființarea parțială a procesului-verbal de

control, încheiat la 23 octombrie 2000 și încheierea unui nou act de control de

o altă echipă, decât cea care a întocmit actul atacat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

învederat că Direcția Controlului Financiar Fiscal Bistrița este

„incompatibilă” să încheie un nou act de control și în consecință, se impune

efectuarea unei expertize contabile.

În urma unei casări cu trimitere

dispusă de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin

decizia nr. 1650/2002, cauza a revenit spre judecare în fond, aceleiași curți

de apel, care, prin sentința civilă nr. 434 din 16 octombrie 2002, a respins

acțiunea.

În considerentele hotărârii s-a

reținut c, urmare a desființării parțiale a actului de control, se va proceda

la efectuarea unui nou control care va putea fi supus, de va fi cazul, cenzurii

instanței de contencios.

Sentința a fost recurată de

reclamantă.

În motivarea recursului declarat,

recurenta a susținut că în loc de refacerea actului de control, existând

suspiciuni că organele fiscale vor acționa cu rea credință, se impune

administrarea unei expertize contabile efectuată de un organ neutru.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

4 din Legea nr. 29/1990 ,actele administrativ-jurisdicționale nu pot fi atacate

în contencios, decât „după epuizarea căilor administrativ jurisdicționale”.

În speță, ca efect al desființării

actului de control din 23 octombrie 2000, procedura cu caracter

administrativ-jurisdicțional a fost reluată, astfel încât nu se poate păși în

prezent la soluționarea în instanța de contencios a cauzei în fond, față de

considerentele rezultate din dispozițiile legale mai sus citate.

De asenenea, nu poate fi substituit

unui act de control ce urmează a fi încheiat de organele legal abilitate, o

expertiză contabilă, aceasta din urmă constituind un act procesual ce poate fi

administrat în faza de judecată, deci după încheierea controlului și învestirea

instanței de contencios.

Evocarea de către reclamantă a unei

stări de „incompatibilitate”, pe considerentul că refacerea controlului ar urma

să fie efectuată de alte persoane, dar din cadrul aceleiași direcții de

control, nu-și găsește temei în lege.

În consecință, recursul declarat se

vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se soluția

pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA Bistrița, împotriva sentinței civile nr. 434 din 16 octombrie 2002 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.