ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9100 din 22 noiembrie 2000, la Judecătoria Bistrița și precizată ulterior, reclamanta SC W.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud și Garda Financiară Bistrița, a solicitat anularea deciziei nr. 1434 din 27 octombrie 2000, emisă de primul pârât și a actelor administrative anterioare, precum și restituirea sumei de 190.923.073 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere, achitată bugetului de stat. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că firma SC W. KFT Ungaria a prestat în favoarea unor angajați ai săi, în baza a două contracte, servicii de consultanță tehnică și de specializare, a căror contravaloare în mod nelegal s-a constatat că este nedeductibilă, întrucât au fost operațiuni reale, și nu fictive.

Se arată că nu s-a sustras de la impozitare, cu privire la cele două facturi emise de SC S. SRL., iar T.V.A. - ul a fost corectat legal, după primirea facturilor în roșu. Judecătoria Bistrița, prin sentința civilă nr. 418 din 5 februarie 2001, a admis plângerea, soluție menținută prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 480 din 19 iunie 2001, a Tribunalului Bistrița Năsăud. Ulterior, pârâtele au formulat împotriva deciziei, contestație în anulare, ce a fost admisă prin decizia nr. 678 din 4 septembrie 2002, a Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a anulat decizia atacată și rejudecându-se recursul, s-a casat sentința pronunțată de judecătorie, iar cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de Apel Cluj, în temeiul O.G.

nr. 13/2001. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 618 din 23 decembrie 200, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte actele contestate, în privința impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere aferente facturilor nr. 01030 din 30 septembrie 1999, în valoare de 148.392.000 lei, nr. 01031 din 15 septembrie 1999, în valoare de 114.499.000 lei și nr. 01304 din 15 decembrie 1999, în valoare de 125.5419.000 lei, emis de SC W. KFT Ungaria. A obligat pârâtele să restituie reclamantei, suma de 190.923.073 lei, din care 147.557.800 lei impozit pe profit și 43.365.275 lei, majorări de întârziere, reținându-se realitatea operațiunilor cu această firmă și de aici, deductibilitatea.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume propriu cât și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a declarat recurs și a solicitat în principal, casarea, cu trimitere pentru introducerea în cauză, a Administrației Financiare Bistrița, întrucât deține acte din care rezultă că suma la care a fost obligată la restituire 190.923.073 lei, deja a fost achitată de Administrația Financiară Bistrița, prin compensare cu impozitele curente, pe care reclamanta le datora bugetului de stat, iar în subsidiar, să se respingă ca rămasă fără obiect, acțiunea, în urma restituirii. Recursul este nefondat, Părțile în proces au fost reclamanta și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Bistrița.

În condițiile date, efectuarea plății de către Administrația Finanțelor Publice Bistrița, către reclamantă, deci de un terț care nu a figurat în proces, nu implică casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, pentru introducerea în cauză a acesteia. Admiterea acțiunii în parte, anularea actelor contestate și obligarea pârâtelor, la restituirea sumei de 190.923.073 lei, se justifică prin probele administrate, din care rezultă valabilitatea operațiunilor efectuate de reclamantă, cu firma ungară. Împrejurarea că suma de 190.923.073 lei, la care pârâtele au fost obligate la restituire, deja a fost acordată reclamantei, de terț (Administrația Finanțelor Publice Bistrița), prin compensare cu impozitele curente, pe care reclamanta le datora bugetului, constituie o problemă de executare, or, recursul trebuie să privească critici privind legalitatea soluției pronunțată de instanță.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, atât în nume propriu, cât și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 618 din 23 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.