ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9100

din 22 noiembrie 2000, la Judecătoria Bistrița și precizată ulterior, reclamanta SC W.T. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud și Garda Financiară Bistrița, a

solicitat anularea deciziei nr. 1434 din 27 octombrie 2000, emisă de primul

pârât și a actelor administrative anterioare, precum și restituirea sumei de

190.923.073 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere,

achitată bugetului de stat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că firma SC W. KFT Ungaria a prestat în favoarea unor angajați ai săi,

în baza a două contracte, servicii de consultanță tehnică și de specializare, a

căror contravaloare în mod nelegal s-a constatat că este nedeductibilă,

întrucât au fost operațiuni reale, și nu fictive.

Se arată că nu s-a sustras de la

impozitare, cu privire la cele două facturi emise de SC S. SRL., iar T.V.A. - ul

a fost corectat legal, după primirea facturilor în roșu.

Judecătoria Bistrița, prin sentința

civilă nr. 418 din 5 februarie 2001, a admis plângerea, soluție menținută prin

respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 480 din 19 iunie 2001, a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Ulterior, pârâtele au formulat

împotriva deciziei, contestație în anulare, ce a fost admisă prin decizia nr. 678

din 4 septembrie 2002, a Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a anulat decizia

atacată și rejudecându-se recursul, s-a casat sentința pronunțată de

judecătorie, iar cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de

Apel Cluj, în temeiul O.G. nr. 13/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 618 din 23

decembrie 200, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte actele

contestate, în privința impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere

aferente facturilor nr. 01030 din 30 septembrie 1999, în valoare de 148.392.000

lei, nr. 01031 din 15 septembrie 1999, în valoare de 114.499.000 lei și nr. 01304

din 15 decembrie 1999, în valoare de 125.5419.000 lei, emis de SC W. KFT

Ungaria.

A obligat pârâtele să restituie

reclamantei, suma de 190.923.073 lei, din care 147.557.800 lei impozit pe

profit și 43.365.275 lei, majorări de întârziere, reținându-se realitatea

operațiunilor cu această firmă și de aici, deductibilitatea.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume

propriu cât și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a declarat recurs și

a solicitat în principal, casarea, cu trimitere pentru introducerea în cauză, a

Administrației Financiare Bistrița, întrucât deține acte din care rezultă că

suma la care a fost obligată la restituire 190.923.073 lei, deja a fost

achitată de Administrația Financiară Bistrița, prin compensare cu impozitele

curente, pe care reclamanta le datora bugetului de stat, iar în subsidiar, să

se respingă ca rămasă fără obiect, acțiunea, în urma restituirii.

Recursul este nefondat,

Părțile în proces au fost reclamanta

și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, Ministerul

Finanțelor Publice și Garda Financiară Bistrița.

În condițiile date, efectuarea

plății de către Administrația Finanțelor Publice Bistrița, către reclamantă,

deci de un terț care nu a figurat în proces, nu implică casarea sentinței, cu

trimitere spre rejudecare, pentru introducerea în cauză a acesteia.

Admiterea acțiunii în parte,

anularea actelor contestate și obligarea pârâtelor, la restituirea sumei de

190.923.073 lei, se justifică prin probele administrate, din care rezultă

valabilitatea operațiunilor efectuate de reclamantă, cu firma ungară.

Împrejurarea că suma de 190.923.073

lei, la care pârâtele au fost obligate la restituire, deja a fost acordată

reclamantei, de terț (Administrația Finanțelor Publice Bistrița), prin

compensare cu impozitele curente, pe care reclamanta le datora bugetului,

constituie o problemă de executare, or, recursul trebuie să privească critici

privind legalitatea soluției pronunțată de instanță.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, atât în nume propriu,

cât și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.

618 din 23 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 aprilie 2004.