ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2003

D E C I Z I A  NR.1262                                                                                                                           DOSAR

NR.4791/2002

S-a luat în examinare recursul declarat

de intervenienții R.A.și R.S.împotriva încheierii din data de 04.09.2002

pronunțată de Curtea de Apel București,secția a IV-a civilă în dosarul

nr.1563/2002.

La apelul nominal s-au

prezent recurenta-intervenientă R.A.prin avocat C.E., intimata-reclamantă

P.M.F.prin mandatarul P.D., în baza procurii judiciare autentificată sub

nr.3445 din 18.05.2000 de Biroul Notarial E. (fila 16 dosar fond), lipsind

recurenta-intervenientă R.A.și intimații-pârâți Primăria Municipiului

București, S.C. Cotroceni S.A.

Procedura completă.

Curtea, luând act că nu mai

sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Avocat C.E. a susținut

recursul și a solicitat admiterea acestuia.

Mandatarul P.D. a solicitat

să se ia act de concluziile depuse în scris prin întâmpinare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată,

reclamanta P.M.F.a chemat în judecată pârâții Municipiul București și S.C.

Cotroceni S.A. pentru a fi obligați aceștia din urmă să lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în Str. Brezoianu nr.6, ap.7, sector 5.

A solicitat, de asemenea, să se constate că Primăria Municipiului București nu

are titlu asupra imobilului preluat prin Decretul nr.92/1950 și să plătească

pârâții echivalentul bănesc al chiriei cu dobânda aferentă.

Ulterior au formulat cerere

de intervenție în interes propriu R.A.și R.S..

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr.56 din 24 ianuarie 2002, a

respins acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale

active, excepție invocată de intervenienții principali.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat apel reclamanta.

La termenul de judecată din

data de 4 septembrie 2002 reclamanta P.F., prin mandatarul P.D. a formulat

cerere de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile art.47

alin.1 din Legea nr.10/2001, arătând că a solicitat restituirea pe cale

administrativă a imobilului situat în București, Str.Dr.Turnescu nr.6,et.1,

sector 5.

În dovedirea cererii sale a

depus notificări la forurile competente pentru restituirea apartamentului nr.7,

în prezent numerotat nr.4, situat în București, Str.Brezoianu, etaj 1, sector

5, preluat abuziv de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950.

Intervenientele R.A.și

R.S., prin avocat s-au opus admiterii acestei cereri, argumentând că obiect al

cererii de restituire pe cale administrativă îl constituie unalt apartament

decât cel în litigiu, pe de o parte, iar, pe de altă parte, reclamanta nu se

încadrează în categoria persoanelor îndreptățite să formuleze cererea de

suspendare astfel cum se delimitează aceasta din dispozițiile art.4 și 47 din

Legea nr.10/2001.

Prin încheierea din data de

04.09.2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea

reclamantei și a suspendat judecarea apelului în temeiul art.47 din Legea

nr.10/2001.

Împotriva acestei încheieri

au formulat recurs intervenientele R.A.și R.S.indicând următoarele motive de

casare:

- reclamanta nu a probat

calitatea sa procesuală activă; poziția procesuală a reclamantei, privind obiectul

dedus judecății este neclară, în sensul că a formulat cerere de revendicare a

apartamentului nr.7, iar, ulterior, a solicitat modificarea cererii,  ridicând

pretenții pentru apartamentul nr.4; încheierea de suspendare este nemotivată;

cererea de suspendare nu întrunește condițiile cerute de dispozițiile art.47

alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanta nefiind „persoană îndreptățită”

potrivit accepțiunii legii menționate; cererea de restituire pe cale

administrativă vizează un alt apartament decât cel care face obiectul

litigiului.

Recursul este fondat și se

va admite pentru cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor

art.47 alin. (1) din Legea nr.10/2001 persoana îndreptățită poate alege calea

acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.

Persoanele fizice

îndreptățite sunt: proprietarii umobilelor la data preluării abuzive a

acestora, așa cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din legea mai sus menționată

sau moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite potrivit dispozițiilor art.4

alin.(2).

Reclamanta a depus în

susținerea cererii de suspendare copii ale notificărilor formulate în baza

Legii nr.10/2001, atât pentru apartamentul nr.4, cât și pentru apartamentul

nr.7, indicând că au fost preluate abuziv de către stat prin Decretul

nr.92/1950.

Se reține că cererea

introductivă a reclamantei se referea la apartamentul nr.7. Ulterior, aceasta

și-a modificat cererea și a solicitat revendicarea apartamentului nr.4 din

aceeași clădire, cerere care a fost respinsă de instanța de fond.

În apel reclamanta a

reiterat cererea de modificare a acțiunii solicitând revendicarea

apartamentului nr.4, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.

Instanța de apel trebuia să

lămurească care apartament este revendicat, în raport cu dispozițiile art.294

alin.(1) C.proc.civ.și de considerentele încheierii din 05 iunie 2002, prin

care s-a reținut ca imobil în litigiu apartamentul nr.4.

Așa cum rezultă din probele

cauzei, reclamanta nu a probat un drept subiectiv asupra imobilului revendicat

și nu a dovedit calitatea sa de succesoare a proprietarilor imobilului preluat

abuziv de către stat, situație de fapt și de drept reținută de instanța de

fond, care a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia,

invocată de intervenientele în nume propriu R.A și R.S.

Totodată din înscrisurile

cauzei nu reiese că apartamentul nr.7, revendicat de către reclamantă, ar fi

fost preluat abuziv, iar proprietari succesivi ai acestui bun au fost alte

persoane decât B.I.și B.E., indicate de reclamantă în calitate de autori.

Nici în ceea ce privește

apartamentul nr.4 nu există probe care să dovedească susținerile reclamantei.

Pe de altă parte,

suspendarea cauzei, în condițiile legii speciale nr.10/2001, la cererea

persoanei îndreptățite nu se poate face decât cu acordul celor care au formulat

o cerere de intervenție principală admisă în principiu de către instanța de

judecată, întrucât aceștia dobândesc astfel o poziție independentă în proces.

Or, atât timp cât

reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite potrivit

legii (acțiunea civilă respingându-se de către prima instanță pe excepția

invocată de către intervenienții principali, pentru lipsa calității procesuale

active) și cât timp nu există nici o dovadă a faptului că imobilul revendicat a

fost preluat abuziv, cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.47

al.(1) C.proc.civ.nu se putea primi.

Pentru aceste considerente

se va admite recursul, se va casa încheierea de suspendare și cauza se va

trimite instanței de apel pentru continuarea judecății, urmând ca aceasta să

identifice în primul rând obiectul revendicării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intervenienții R.A.și

R.S. împotriva încheierii din 04.09.2002 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă pronunțată în dosarul nr.1563/2002.

Casează susmenționata

încheiere de ședință și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2003.