ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2003

D E C I Z I A NR.1262 DOSAR NR.4791/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții R.A.și R.S.împotriva încheierii din data de 04.09.2002 pronunțată de Curtea de Apel București,secția a IV-a civilă în dosarul nr.1563/2002. La apelul nominal s-au prezent recurenta-intervenientă R.A.prin avocat C.E., intimata-reclamantă P.M.F.prin mandatarul P.D., în baza procurii judiciare autentificată sub nr.3445 din 18.05.2000 de Biroul Notarial E. (fila 16 dosar fond), lipsind recurenta-intervenientă R.A.și intimații-pârâți Primăria Municipiului București, S.C. Cotroceni S.A. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Avocat C.E. a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia. Mandatarul P.D. a solicitat să se ia act de concluziile depuse în scris prin întâmpinare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamanta P.M.F.a chemat în judecată pârâții Municipiul București și S.C. Cotroceni S.A. pentru a fi obligați aceștia din urmă să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Str. Brezoianu nr.6, ap.7, sector 5. A solicitat, de asemenea, să se constate că Primăria Municipiului București nu are titlu asupra imobilului preluat prin Decretul nr.92/1950 și să plătească pârâții echivalentul bănesc al chiriei cu dobânda aferentă.

Ulterior au formulat cerere de intervenție în interes propriu R.A.și R.S.. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr.56 din 24 ianuarie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale active, excepție invocată de intervenienții principali. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta. La termenul de judecată din data de 4 septembrie 2002 reclamanta P.F., prin mandatarul P.D. a formulat cerere de suspendare a judecății cauzei întemeiată pe dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, arătând că a solicitat restituirea pe cale administrativă a imobilului situat în București, Str.Dr.Turnescu nr.6,et.1, sector 5. În dovedirea cererii sale a depus notificări la forurile competente pentru restituirea apartamentului nr.7, în prezent numerotat nr.4, situat în București, Str.Brezoianu, etaj 1, sector 5, preluat abuziv de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950.

Intervenientele R.A.și R.S., prin avocat s-au opus admiterii acestei cereri, argumentând că obiect al cererii de restituire pe cale administrativă îl constituie unalt apartament decât cel în litigiu, pe de o parte, iar, pe de altă parte, reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite să formuleze cererea de suspendare astfel cum se delimitează aceasta din dispozițiile art.4 și 47 din Legea nr.10/2001. Prin încheierea din data de 04.09.2002 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea reclamantei și a suspendat judecarea apelului în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs intervenientele R.A.și R.S.indicând următoarele motive de casare: - reclamanta nu a probat calitatea sa procesuală activă; poziția procesuală a reclamantei, privind obiectul dedus judecății este neclară, în sensul că a formulat cerere de revendicare a apartamentului nr.7, iar, ulterior, a solicitat modificarea cererii, ridicând pretenții pentru apartamentul nr.4; încheierea de suspendare este nemotivată; cererea de suspendare nu întrunește condițiile cerute de dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanta nefiind „persoană îndreptățită” potrivit accepțiunii legii menționate; cererea de restituire pe cale administrativă vizează un alt apartament decât cel care face obiectul litigiului.

Recursul este fondat și se va admite pentru cele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art.47 alin. (1) din Legea nr.10/2001 persoana îndreptățită poate alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei. Persoanele fizice îndreptățite sunt: proprietarii umobilelor la data preluării abuzive a acestora, așa cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din legea mai sus menționată sau moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite potrivit dispozițiilor art.4 alin.(2). Reclamanta a depus în susținerea cererii de suspendare copii ale notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, atât pentru apartamentul nr.4, cât și pentru apartamentul nr.7, indicând că au fost preluate abuziv de către stat prin Decretul nr.92/1950.

Se reține că cererea introductivă a reclamantei se referea la apartamentul nr.7. Ulterior, aceasta și-a modificat cererea și a solicitat revendicarea apartamentului nr.4 din aceeași clădire, cerere care a fost respinsă de instanța de fond. În apel reclamanta a reiterat cererea de modificare a acțiunii solicitând revendicarea apartamentului nr.4, cerere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat. Instanța de apel trebuia să lămurească care apartament este revendicat, în raport cu dispozițiile art.294 alin.(1) C.proc.civ.și de considerentele încheierii din 05 iunie 2002, prin care s-a reținut ca imobil în litigiu apartamentul nr.4.

Așa cum rezultă din probele cauzei, reclamanta nu a probat un drept subiectiv asupra imobilului revendicat și nu a dovedit calitatea sa de succesoare a proprietarilor imobilului preluat abuziv de către stat, situație de fapt și de drept reținută de instanța de fond, care a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, invocată de intervenientele în nume propriu R.A și R.S. Totodată din înscrisurile cauzei nu reiese că apartamentul nr.7, revendicat de către reclamantă, ar fi fost preluat abuziv, iar proprietari succesivi ai acestui bun au fost alte persoane decât B.I.și B.E., indicate de reclamantă în calitate de autori. Nici în ceea ce privește apartamentul nr.4 nu există probe care să dovedească susținerile reclamantei.

Pe de altă parte, suspendarea cauzei, în condițiile legii speciale nr.10/2001, la cererea persoanei îndreptățite nu se poate face decât cu acordul celor care au formulat o cerere de intervenție principală admisă în principiu de către instanța de judecată, întrucât aceștia dobândesc astfel o poziție independentă în proces. Or, atât timp cât reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite potrivit legii (acțiunea civilă respingându-se de către prima instanță pe excepția invocată de către intervenienții principali, pentru lipsa calității procesuale active) și cât timp nu există nici o dovadă a faptului că imobilul revendicat a fost preluat abuziv, cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.47 al.(1) C.proc.civ.nu se putea primi.

Pentru aceste considerente se va admite recursul, se va casa încheierea de suspendare și cauza se va trimite instanței de apel pentru continuarea judecății, urmând ca aceasta să identifice în primul rând obiectul revendicării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienții R.A.și R.S. împotriva încheierii din 04.09.2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțată în dosarul nr.1563/2002. Casează susmenționata încheiere de ședință și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.