ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2763/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, la 12 februarie 2002, reclamanta H.G. a chemat în

judecată pârâții Municipiul București, prin Primarul General, Ministerul

Finanțelor Publice și A.V.A.S. pentru a se constata că a fost deposedată de

dreptul de proprietate indiviză în cotă de ¼ asupra apartamentelor 1, 2

și 3 din imobilul situat în București, și terenul aferent în suprafață de 2173

mp și pentru a fi obligați aceștia să-i achite reclamantei în echivalent, sub

formă de acțiuni, cota parte din aceste imobile.

Prin sentința 872 pronunțată la 3

iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat cererea,

constatând incidente în cauză dispozițiile art. 161 alin. (1) C. proc. civ., și

a reținut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada calității de

reprezentant, întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de

reclamantă, iar împuternicirea avocațială aflată la fila 24 dosar nr. 1475/2002

nu este semnată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, ca urmare a

încălcării prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care

instanța poate acorda un termen pentru a se face dovada calității de

reprezentant.

Prin decizia nr. 460 din 20

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul,

a anulat sentința Tribunalului București și a fixat termen pentru soluționarea

fondului pricinii, cu motivarea că în apel, s-a depus procura generală autentificată

sub nr. 2826/5681 din 22 iulie 2002, (fila 13 dosar nr. 2283/2002) prin care

reclamanta o împuternicește pe avocata L.P. să o reprezinte „în fața

instituțiilor publice, instanțelor judecătorești, în legătură cu acțiunea

privind recuperarea în echivalent a cotei ce îi revine din imobilul în

litigiu”.

În fond, după rejudecare, prin

decizia nr. 1586 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că

reclamanta nu are calitate procesuală activă în raport de prevederile art. 22

din H.G. nr. 498/2003.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta H.G. , criticând-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 22 pct. 1 lit. d) din H.G. nr. 498/2003.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 „actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate vor fi depuse ca anexe la notificare”.

Conform Hotărârii pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nr. 498/2003,

art. 22 pct. 1 lit. d) prin acte doveditoare se înțeleg: orice acte juridice

care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau

ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte

funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării,

orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct

sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective).

În cazul dedus judecății, reclamanta

s-a legitimat procesual cu certificatul de moștenitor nr. 65 din 4 aprilie 1960

de pe urma defunctului C.B.T., decedat la 10 septembrie 1959.

Cât privește dreptul de proprietate

asupra imobilelor în litigiu, acestea au aparținut autorului inițial I.F.,

potrivit proceselor-verbale întocmite de Camera Pentru Înființarea Cărților

Funciare la 22 mai 1946 (filele 8-11 dosar nr. 1475/2002 al Tribunalului

București) și au fost, ulterior moștenite, după decesul acestuia, de fiii săi

F.C.I.A.A.I. și F.C.B.T. , în cote de ½ fiecare.

Ca urmare a decesului lui

F.C.I.I.B.T., la succesiunea acestuia au venit F.C.I.I.A.I. și F.C.I.I.B.T., în

cote de ½ fiecare.

Conform certificatului de moștenitor

de pe urma defunctului C.B.T., masa succesorală este compusă din apartamentele

1 și 2 ale imobilului situat în București.

Apartamentul nr. 4 nu a fost inclus

în certificatul de moștenitor nr. 65 din 4 aprilie 1960 întrucât acesta a

trecut în mod abuziv în patrimoniul Statului, ca efect al Decretului nr.

224/1951, situația juridică a acestui imobil rezultând din adresa nr.

11.211/1996 emisă de SC H.N. SA (fila 6 dosar Tribunalul București).

Referitor la apartamentele ce au

fost incluse în masa succesorală a defunctului F.C.I.I.B.T., acestea au intrat,

de asemenea, în patrimoniul Statului urmare Decretului nr. 223/1974, în temeiul

deciziei nr. 1480 din 18 iulie 1989, fără plata unei despăgubiri.

Potrivit acestei decizii,

proprietară a imobilelor mai sus amintite, la data preluării era reclamanta H.G.(fostă

C.).

În consecință, instanța a soluționat

greșit excepția lipsei calității procesuale active, așa încât pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare

la Curtea de Apel București.

În rejudecare instanța va examina

fondul cauzei în raport de obiectul acțiunii în limitele investirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de H.G.

împotriva deciziei civile nr. 1586 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.