ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2038/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința

civilă nr. 476 din 16 iulie 1999, a admis acțiunea introdusă de reclamanții SC A.E.C.

SRL Suceava, C.O., R.O. și SC O. SRL Suceava, împotriva pârâtelor F.P.S.

București, S.I.F. Moldova SA Bacău și SC C.X. SA Suceava, constatând nulitatea

absolută a contractului de cesiune nr. 1/2472 din 1 aprilie 1999 și nr. 2437/1502

din 7 aprilie 1999 și a actului adițional la statutul SC C.X. SA.

Această sentință a fost schimbată în

tot de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia nr. 275 din 22 iunie 2000,

admițând apelurile declarate de pârâte, a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantele SC A.E.C. SRL, C.O., R.O. și SC O. SRL, care a

fost respins prin decizia civilă nr. 12 din 15 ianuarie 2002, pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție.

La data de 8 octombrie 2002,

reclamanta SC A.E.C. SRL Suceava a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 12/2002, invocându-se, ca temei de

drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

s-a arătat că, din greșeală, instanța de recurs nu a cercetat și nu a răspuns

la motivul de casare, și anume, că cesiunea acțiunilor de către F.P.S. către

S.I.F. Moldova SA nu poate constitui o cale de privatizare a SC C.X. SA

Suceava, deoarece este interzis prin Legea nr. 99/1999.

Se arată de contestatoare că, în

considerentele deciziei nr. 12/2002, se reține greșit, pe baza H.G. nr. 12/1997,

a Legii nr. 50/1994 și a O.G. nr. 54/1998, că cesiunea acțiunilor putea avea

loc în vederea regularizării și compensării între cele două instituții, când

nici nu s-a făcut dovada unui asemenea scop.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs nu pot fi atacate, ci contestate în anulare și

atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a

omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Este temeiul de drept invocat de

contestatoare și situația hotărârii atacate cu această cale extraordinară de

atac, prin decizia nr. 12/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, fiind

respins recursul.

Pentru înțelegerea acestui motiv de

contestație în anulare trebuie arătat că instanța de recurs este îndreptățită

să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, în care scop

poate grupa diferitele argumente. De aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui

motiv de recurs, nu constituie, prin ea, însăși, o omisiune în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de

casare printr-un considerent comun.

În cauza de față, contestatoarea de

acum a invocat în recurs un singur motiv de casare, respectiv, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat mai multe argumente pentru care, în

opinia recurentei de atunci, cesiunea nu poate constitui un mijloc de

privatizare a societăților comerciale cu capital majoritar de stat.

A se susține în contestația în

anulare că instanța de recurs nu a răspuns la acest motiv de recurs care este

și unicul, ar însemna că, practic, această cale de atac nu a fost soluționată.

În realitate, așa cum s-a arătat,

recurenta de atunci, contestatoarea de acum, a înțeles să argumenteze aceeași

problemă care a constituit obiectul acțiunii printr-o numerotare distinctă a

motivelor invocate.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia contestată, după ce a reprodus motivul de recurs, în considerentele din

decizia nr. 12/2002, prin gruparea argumentelor, a răspuns detaliat la

criticile formulate, în raport cu cesiunea acțiunilor care a intervenit între

F.P.S. și S.I.F. Moldova și nu de o vânzare de acțiuni, ajungându-se la

concluzia că, prin cesiunea care a avut loc, s-a schimbat numai posesorul

acțiunilor.

O simplă lectură a considerentelor

deciziei atacate cu contestația în anulare de față, relevă, fără nici un dubiu,

că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat pe unicul motiv de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcându-se trimitere expres la

dispozițiile actelor normative incidente în cauză.

Așa fiind, neexaminarea distinctă a

fiecărui argument numerotat în cadrul recursului, dar făcând parte din același

motiv unic de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu constituie, prin ea,

însăși, o omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., din moment

ce instanța a răspuns la acest motiv de casare prin gruparea tuturor

argumentelor care constituiau critica adusă hotărârii recurate.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.E.C. SRL Suceava

împotriva deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 aprilie 2003.