ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1251/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 27 noiembrie 2008, contestatoarea SC I. SA Suceava, în contradictoriu cu intimata SC C.C. SA Câmpulung Moldovenesc a solicitat anularea deciziei nr. 3650 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pentru motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. Contestatoarea, în dezvoltarea motivului în anulare, a precizat că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Instanța de recurs nu a cercetat și nu a observat că izvorul unic și determinant al convenției părților din 11 mai 2004 este decizia nr. 85/1999.

Necercetarea acestui aspect a influențat esențial decizia instanței, întrucât decizia nr. 85/1999 dispune respingerea capetelor de cerere privind evacuarea și despăgubirile, iar încheierea unei convenții contrare unei hotărâri judecătorești pune în discuție nevalidarea acestui act, urmare a unei cauze ilicite – nerespectarea unei hotărâri judecătorești irevocabile. Menținerea ipotezei privind independența convenției din 11 mai 2004 față de decizia nr. 85/1999 are ca efect caducitatea acestei înțelegeri izvorâtă din lipsa de titlu și de obiect, deoarece între părți nu există alte aspecte litigioase decât cele din decizia arătată. Se susține în continuare că nici criticile privind respingerea cererii reconvenționale nu au fost cercetate de către instanță.

Instanța de recurs a omis să cerceteze, din greșeală, și netemeinicia motivării din decizia nr. 37/2007 a Curții de Apel Suceava în care se arată că invocarea propriei culpe este de neacceptat, precum și motivul de recurs pentru neintroducerea în cauză a A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) ca garantă pentru evicțiune la încheierea contractului de privatizare din 1996. Prin întâmpinarea formulată, intimata SC C.C. SA Câmpulung Moldovenesc a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, întrucât instanța de recurs a răspuns motivelor de recurs printr-un considerent comun. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Critica formulată de contestatoare privind omisiunea din greșeală a instanței să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare este nefondată, întrucât instanța de recurs a analizat detaliat, punctual cele două critici invocate pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Celelalte critici nu au putut fi luate în considerare, făcând de prisos analiza acestora, întrucât nu au legătură cu cauza dedusă judecății, fiind străine de pricină. De precizat că instanța de recurs trebuie să răspundă la motivele de recurs formulate, însă nu are obligația de a răspunde separat la fiecare motiv, atât timp cât poate răspunde la motivele de recurs printr-un considerent comun.

Neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși o omisiune, dacă instanța a răspuns motivelor de recurs printr-un considerent comun. Motivele de anulare invocate de contestatoare, potrivit cărora instanța de recurs a omis să analizeze nevalabilitatea convenției din 11 mai 2004, netemeinicia motivării din decizia nr. 37/2007 a Curții de Apel Suceava, neintroducerea în cauză a A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) ca garantă pentru evicțiune la încheierea contractului de privatizare din 1996, nemotivarea sentinței cu privire la respingerea cererii reconvenționale, nu pot fi reținute întrucât partea a avut posibilitatea de a le invoca pe calea apelului sau recursului. În speță, partea nu are posibilitatea de a alege contestația în anulare, în situația în care și-a valorificat dreptul procesual încălcat în căile anterioare de atac.

Contestația în anulare nu reprezintă o opțiune și nici nu se substituie recursului, aceasta nu poate fi primită pentru motive ce au fost deja invocate în fața instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite exigențele prevăzute de dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA Suceava împotriva deciziei nr. 3650 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I. SA Suceava împotriva deciziei nr. 3650 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.