ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 2403 din 18 mai 2000, reclamanta

SC C. SA Suceava a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a

județului Suceava, solicitând anularea deciziei nr. 701/2000 și a

procesului-verbal nr. 1593 din 7 decembrie 1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actul de control financiar și prin hotărârile date de organele

abilitate de Legea nr. 105/1997, nu au fost corect analizate datoriile angajate

de societate, la data de 18 iunie 1995, când a intrat în vigoare Legea nr.

55/1995, datorii înregistrate în evidența contabilă curentă, întocmită potrivit

legii și reflectată în documentația care a stat la baza acordării de către

F.P.S,. a facilităților prevăzute de art. 8 din Legea nr. 55/1995, avizată

favorabil de către organele financiare.

Reclamanta a mai arătat că s-a

privatizat prin metoda M.E.B.O., în decembrie 1993, prin contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 243 din 23 decembrie 1993, încheiat cu F.P.S.,

iar din valoarea ratelor rămase și achitate după intrarea în vigoare a Legii

nr. 55/1995 s-au restituit 10.800.000 lei cu Ordinul de Plată nr. 5528 din 7

august 1996 și respectiv, 61.817.111 lei cu Ordinul de Plată nr. 5570 din 8

iulie 1997, cu obligația utilizării lor pentru stingerea datoriilor

înregistrate în contabilitate la data intrării în vigoare a legii (art. 8),

obligație respectată în totalitate, prin întocmirea documentației cerută de H.G.

nr. 100 /1996 și art. 8 din Legea nr. 55/1995 din Anexa 1 pct. 1 cap.

Împrumuturi și datorii asimilate, prevăzute în analitic, rezultând credite

bancare evidențiate în contul 512, la data de 18 iunie 1995, fiind de

301.713.000 lei, iar la data solicitării primei restituiri (30 iunie 1996) era

de 279.478.000 lei.

La 12 iunie 1997, data celei de a

II-a restituiri, suma era de 216.358.000 lei, pe Anexa 1 a documentației

întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat a județului Suceava, existând avizul favorabil pentru datoriile

înregistrate în contabilitate, la data de 16 iunie 1995, privind sumele alocate

cu titlu gratuit, aviz în baza căruia, F.P.S. a dispus, în cunoștință de cauză,

restituirea sumei de 72.617.111 lei, în scopul achitării acelor datorii,

printre care și a celor înscrise în contul 512.

Referitor la plățile repetate s-a

menționat că restituirea și angajarea repetată de plăți la furnizori, din

contul creditului de lucru nu înseamnă nici lichidarea datoriei la un moment

dat, nici angajarea altei datorii distincte, ci asigurarea funcționării liniei

de credit care, la data de 18 iunie 1995, când a intrat în vigoare Legea nr.

55/1995, figura ca o datorie certă și reală, evidențiată în contul 512,

reprezentând soldul creditor al contului, exigibilă prin natura ei în momentul

oricărei restituiri, în sumă totală de 301.713.000 lei.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 46 din 11 aprilie

2001, a admis acțiunea introdusă de SC C. SA Suceava, împotriva Ministerului

Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat a județului Suceava. A desființat decizia nr. 701 din 26

aprilie 2000 a Ministerului Finanțelor Publice, Dispoziția nr. 10 din 2 martie

2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

a județului Suceava, precum și hotărârea nr. 11/2000 a Direcției Controlului

Financiar Fiscal Suceava. A anulat procesul-verbal de control din 7 decembrie

1999, încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal Suceava.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Suceava, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului

Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

în esență că, deși din documentele aflate în dosarul cauzei rezultă că suma de

72.617.111 lei a fost utilizată pentru rambursarea creditelor al căror termen

de rambursare nu poate fi localizat la data de 18 iunie 1995, instanța a

apreciat nelegal că societatea ar fi respectat destinația legală a sumelor.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

B.C.R. sucursala județeană Suceava,

a comunicat cu adresa nr. 318 din 8 ianuarie 2001, la solicitarea instanței de

fond, relații în legătură cu sumele încasate de la F.P.S., în baza Legii nr.

55/1995, de SC C. SA Suceava și achitate de aceasta la B.C.R., sucursala

județeană Suceava, în vederea rambursării creditelor acordate. Din acest

înscris rezultă că:

- la data intrării în vigoare a

Legii nr. 55/1995, respectiv la 18 iunie 1995, reclamanta beneficia de o linie

de credit în cuantum de 300.000.000 lei, din care la data de 19 iunie 1995,

utilizase suma de 296.234.804 lei;

- la data de 10 august 1996,

reclamanta avea un credit acordat de 400.000.000 lei, din care la 12 august

1996, angajase suma de 372.441.719 lei, iar la data de 10 iulie 1997, beneficia

de un credit de 500.000.000 lei, din care utilizase suma de 476.169.582 lei;

- cu Ordinul de Plată nr. 885 din 16

august 1996, reclamanta a rambursat băncii, suma de 10.800.000 lei din

creditele acordate, iar cu Ordinul de Plată nr. 637 din 10 iulie 1997 a

rambursat suma de 61.017.111 lei.

În raport cu cele de mai sus,

motivul de recurs cu privire la nerespectarea de către reclamantă a destinației

prevăzută de lege, a sumelor acordate de F.P.S., conform art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 55/1995 și Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 100/1996,

situație în care suma de 72.617.111 lei încasată de reclamantă cu titlu gratuit

ar fi datorată bugetului de stat, nu poate să fie primit, fiind în evidentă

contradicție cu datele comunicate de B.C.R. sucursala județeană Suceava, în

legătură cu rambursarea sumei.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în nume

propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, este

nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă

a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în nume propriu și

în calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva

sentinței civile nr. 46 din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2003.