ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5439/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 11.414 din 21 iulie 1999, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 1 București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G.L.C.,

ș.a. împotriva pârâtei Societatea Română de Televiziune, care a fost obligată

să le restituie sumele de bani reprezentând impozit pe salariu, reținând că,

potrivit art. 10 din Legea nr. 42/1990, aceștia beneficiază de scutirea de

plată a impozitului.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis, prin decizia nr. 482

A din 22 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul București,  secția a III-a

civilă și a fost schimbată sentința judecătoriei, în sensul respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că,

potrivit art. 5, coroborat cu art. 2 din Legea nr. 42/1990, titlul de „Luptător

pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” este conferit de

Președintele Românei, astfel că certificatele pe care le-au depus la dosar

reclamanții nu sunt suficiente pentru a beneficia de scutirea de impozit.

Prin decizia nr. 63 R din 19 ianuarie 2001, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă a fost admis recursul declarat de

reclamanți împotriva susmenționatei decizii, care a fost casată și a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

judecătoriei, reținându-se că prin Decretul nr. 37/2000, reclamanților le-a

fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989, situație în care beneficiază de scutire privind impozitul pe

salariu.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în

anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susținând în esență că

hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a

legii, de natură a determina soluționarea greșită a cauzei pe fond, deoarece,

potrivit art. 2, 5 și 6 din Legea nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989” se conferă de Președintele Românei

și se atestă prin brevet, condiții reluate și în prevederile art. 7 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 32/1991 și pe care reclamanții nu le îndeplineau la data

introducerii acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 2, 5 și 6 din Legea nr.

42/1990, titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie

1989 se conferă de către Președintele Românei și se atestă prin brevet, iar

potrivit art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 32/1991, sunt scutiți de plata impozitului

pe salariu deținătorii acestui titlu, conferit prin brevet.

Este adevărat că Legea nr. 32/1991 a fost abrogată prin O.G.

nr. 73/1999, care însă a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, conform

art. 70, ulterior datei introducerii acțiunii – 17 iunie 1999.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 32/1991, care deci

era în vigoare la data introducerii acțiunii, scutirile de plata impozitului se

acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii următoare celei în care

persoanele în cauză înregistrează actele doveditoare care atestă îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege.

Or, reclamanții nu au obținut aceste acte doveditoare decât

ulterior introducerii acțiunii, la data de 7 martie 2000, când a fost publicată

în Monitorul Oficial anexa 2 la Decretul nr. 37/2000, prin care le-a fost

conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie

1989.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis,

conform art. 330

3

alin. (1) și 314 din C. proc. civ., a fi casată

decizia atacată și a fi respins recursul declarat de reclamanți, împotriva

deciziei nr. 482 A din 22 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.63/R

din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o

casează și respinge recursul declarat de reclamanții G.L.C. ș.a.,  împotriva

deciziei nr.482 A din 22 februarie 2000 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2003.